Niciodata nu am inteles obiceiul oamenilor de a arunca monede in fantani. Cum vad un ochi de apa dotat cu stropitoare sau vreo fantana parasita, se scobesc febril in buzunare si isi arunca maruntisul, bolborosindu-si dorintele neimplinite. Altii mai patimasi arunca cu bancnote de valori direct proportionale cu importanta sau urgenta dezideratelor. Nu conteaza daca e un loc sfant, arteziana din intersectie sau fantana cantatoare din fata Primariei, peste tot o sa vedeti mii de fise inecate sub greutatea vreunei aspiratii.
Obiceiul e practicat in toata lumea, difera doar monedele. Fiecare asemenea loc, sa-i zicem sfant, are ingerii lui… aspiratori, care se ocupa de colectarea si contabilizarea monedelor, de cele mai multe ori in interes personal. Va amintiti de conationalii nostri care traiau prin Italia, exclusiv din recoltarea maruntisului aruncat cu naivitate de turistii din toate colturile lumii.
Imi amintesc cum, in excursiile copilariei, colegii cu spirit intreprinzator foloseau un magnet legat cu sfoara, pentru a prada zestrea de monede de pe fundul fantanilor. La scurt timp, printr-o stranie magie, dorintele corespunzatoare fiecarei monede se metamorfozau, invariabil, in bere la sticla sau la halba, dupa caz.
Socant e ca dorinta omului de a-si indupleca soarta sa-i faca pe plac, duce la excese de un sublim absurd. Un exemplu la indemana il gasim chiar in centrul Pitestiului, la aquadecorul restaurantului Matteo, captusit cu fise mai abitir ca Fantana Dorintelor din Roma.
