Poate că sună cinic dar… asta e realitatea! Gabriel Cotabiţă, ca de altfel o întreagă pleiadă de artişti produşi de regimul comunist, a picat testul liberei concurenţe. Dacă Loredana Groza sau Holograf, spre exemplu, au reuşit să se reinventeze, Cotabiţă a rămas… blocat în sistem.
Ce-i drept, cu puţin timp înainte de problemele medicale care l-au adus subit în stare de comă, un canal de televiziune a încercat să-l resusciteze profesional, oferindu-i un post de jurat la o emisiune-concurs cu copii. Nefericită alegere, căci Cotabiţă, la fel ca alţi colegi de generaţie care pun cauza ratării lor pe seama unei societăţi lipsite de valori şi repere sănătoase, ni s-a înfăţişat în deplinătatea infatuării sale uşor blazate, transpirând ca în vremurile bune şi răstindu-se la micii concurenţi de parcă ar fi fost jurat la Hell’s kitchen. Faptul că emisiunea cu pricina nu s-a bucurat de succesul Next Star, spre exemplu, nu a mirat pe nimeni, ţinând cont de… distribuţie.
SPAȚIU PUBLICITAR
Nu ştiu dacă aţi urmărit evoluţia colegilor săi de generaţie la emisiuni precum ,,Te cunosc de undeva” (cazul lui Daniel Iordăchioaie) sau MasterChef (cazul lui Adrian Daminescu). Aceeaşi infatuare, aceeaşi autosuficienţă…
Însă nici Iordăchioaie şi nici Daminescu nu a avut ,,norocul” unui fulgerător stop cardio-respirator, care pe veteranul Cotabiţă l-a adus pe jumătate pe lumea cealaltă, dar pe de-a-ntregul în centrul atenţiei publice. Toate televiziunile care nu mai difuzaseră de sute de ani sau poate niciodată vreun clip cu maestrul Cota, toată presa care până atunci nu fusese interesată nici măcar de latura mondenă a artistului, posesor de iubită cu 30 de ani mai tânără, au început bocitoarea publică. Au fost vreo trei săptămâni bune în care s-a trăit numai pe bază de Cotabiţă.
De ceva timp, însă, artistul şi-a revenit. A fost mutat de la spitalul Floreasca la spitalul Elias, este coerent, vorbeşte şi stă în picioare câteva minute, iar tânăra iubită a dispărut puţin din peisaj. Ca atare, presa şi-a retras carele de televiziune şi reporterii speciali, păstrându-i, probabil, pentru următoarea comă a artistului, atunci când va deveni din nou interesant pentru naţiune.
