Prima zi de școală în prima parte aproape renovată a C.N.I.C.B, "mon amour". 32 de grade afară, limba și cerul gurii uscate în gură. Țopăi spre stația de maxi-taxi de la Bălcescu, cu dorința de a ajunge în Mio, acasă.
Și cum merg spre (virtuala) destinație, ajung în intersecție, moment în care realizez că ținta mea a fost desființată, fiind declarată “imaginație bolnavă”. În urma unor repetate compilări pentru a ajunge la varianta optimă, demne de un elev la mate-info, constat cu regret că trebuie, de fapt, să cobor până la noua stație Ramada pentru a mă îmbarca spre casă.
Îmi iau inima în dinți și iau la picioare (încă o mie, cadou de la Primărie) Calea București, către o călătorie (probabil) lungă și liniștită, plină de reflecții și… multă căldură. Îmi imaginez că pedalez pe improbabila, ambigua pistă de bicicliști, care poate că există, dar nu se afirmă prin nicio semnalare… Fapt care mă intrigă de fiecare dată când trec pe-aici.
Și cum transpir eu pe Calea București (pe care este, tot așa, improbabil de cald), văd oaza din deșertul cu pavele: un izvor cu două țâșnitoare. Prea frumos ca să fie adevărat! Îmi era atât de sete, încât credeam că e un miraj. Și chiar a fost…
"Hai că la asta nu te așteptai!", îmi zic.
Rămân perplex în fața… faptului împlinit până la urmă! De ce ar exista, pe lumea asta, un izvor cu – atenție! – apă nepotabilă care, totuși, curge – cât să ți se facă poftă?! Ca să îmi facă în ciudă? Sau se poate bea, pe riscul consumatorului avertizat? Cât de subtil, domnu’ Ionică!
Dau să plec, dar nu… Nu pot încă. Așa că mă întorc să fac poză monumentului. Las telefonul în jos și mai contemplu anunțul încă zece secunde.
Alerg într-un final să prind maxi-taxi-micro-auto-buzz-ul sau ce-o fi, către Mioveni – deja în stație, plin de oameni neputincioși în picioare, care se înghesuie în spate cât să mai intre, să mai intre, să mai intre…
Îmi imaginez ce fericiți ar fi transportatorii, dacă oamenii ar putea intra în autobuze unii peste alții, împachetați pe orizontală și urc, la fel de fericit ca ceilalți pasageri-sardine…