Mihai Alexandrescu, un cunoscut jurnalist argeşean, fost consilier local, nu-şi mai găseşte liniştea şi locul în propria urbe de când, vara aceasta, a dat o tură prin Europa să vadă nişte tablouri, să facă nişte fotografii cu castele şi să bea bere cu aromă de banane prin capitale cosmopolite, unde sunt premise căsătoriile între bărbaţi cumsecade şi open-mind. Mai mult, îşi blamează propriul oraş, Piteştiul, aducând grave ofense la adresa modului de orânduire al societăţii… înapoiate de aici, care, în loc să se holbeze la tablouri şi să asculte Nina Simone, mestecă seminţe la bancă, pierde vremea la păcănele şi îşi cumpără Versace şi Gucci de la second-hand. Şi asta nu este tot! Alexandrescu acuză autorităţile locale că în mod intenţionat ar ţine populaţia în această semi-îndobitocire, pentru că aşa e mai uşor de manipulat. Iată, mai jos, modul în care jurnalistul satirizează micuţa noastră urbe, micul nostru târguşor cochet, cu oamenii lui simpli, cu nevoi simple şi pragmatice, fără prea multe f…teri (a se citi: frămân…teri) intelectuale.
,,Sub ochii lor s-ar dezvolta o lume pe care nu o înţeleg şi pe care nu o pot controla. O lume săracă, bolnavă şi îndobitocită.”
,,Vă invit să parcurgem drumul invers. Suntem în 2024. Din Piteşti au dispărut toate sălile de jocuri de noroc, amaneturile şi second-hand-urile. La marginea oraşului, pe terenul de 20 de hectare de lângă Strada Depozitelor s-a deschis un uriaş hub IT şi un uriaş parc de companii multinaţionale. O administraţie destoinică a muncit ca acest lucru să fie posibil, iar acum încasează impozite fabuloase şi face planuri de dezvoltare la care, altă dată, nici nu visa. Edilii localităţilor de lângă municipiu au renunţat demult la orgolii mărunte şi croiesc, acum, o zonă metropolitană puternică, să se învrâtească după soare.
Mulţi tineri piteşteni care, în altă epocă, ar fi frecat pierdut vremea la scara blocului, fumând ţigări proaste şi bând bere la pet sunt acum angajaţi, beneficiind de traininguri din partea companiilor. Au început să câştige bani frumoşi, salariile bune cifrându-se la 1500-2000 de euro pe lună. Prin intermediul companiilor angajatoare, ei pleacă de câteva ori pe an în străinătate şi se întorc acasă mai deschişi la minte. Acum ştiu ce înseamnă un hotel bun, o masă elegantă la un restaurant, o atitudine urbană adecvată într-un oraş în care lucrurile merg şi nimeni nu are grija zilei de mâine. Ştiu să facă lucruri şi sunt performanţi. O altă mentalitate îşi face loc. Vechile apucături săteşti şi meltenismele sunt lăsate în urmă. Fetele sărace nu se mai prostituează la Podul Viilor, băieţii săraci nu mai fură din autobuze.
Nivelul financiar al Piteştiului a crescut fantastic, motiv pentru care au înflorit comerţul, cultura, viaţa socială. Lumea munceşte, iar în timpul liber citeşte, călătoreşte, îşi cumpără produse de calitate: de la experienţe personale inedite şi servicii ireproşabile până la haine frumoase şi mâncare sănătoasă. Copiii sunt daţi la cursuri de limbi străine (engleză, franceză spaniolă şi germană), ca să poată să se descurce oriunde în lume, învaţă să cânte la un instrument ca să-şi hrănească talentul şi fac sport, pentru o viaţă sănătoasă. Bunicii lor sunt fericiţi să-i supravegheze într-o zonă centrală eliberată de trafic, unde se circulă cu bicicleta, iar aerul este curat.
Pentru că acum sunt bani, Spitalul Judeţean a fost complet renovat şi utilat, iar piteştenii nu se mai duc – pentru un diagnostic corect şi pentru un tratament eficient – în străinătate sau la Bucureşti. A început şi construcţia unui spital municipal, în câţiva ani fa fi gata.
Instituţiile de cultură nu mai organizează evenimente unde se dă gratis iahnie de fasole sau unde se aprind grătarele. Acum încearcă să se racordeze la lumea civilizată. În serile de vară se dau concerte plăcute, la care lumea vine de plăcere, nu doar să capete ceva gratis. Se organizează seri de lecturi publice, tineri artişti sunt încurajaţi să se exprime, iar şcolile nu se mai confrută demult cu lipsa manualelor sau cu cenzura unui învăţământ alternativ. Până şi miniştrii care violau limba română au dispărut…
Ei bine, ce aţi citit mai sus este doar un vis frumos.
De fapt, avem de-a face cu aceiaşi politruci de doi lei.
Aceşti politruci de doi lei vor să ţină Piteştiul subdezvoltat, rahitic şi slăbănog, fiindcă altfel ar pierde controlul.
Sub ochii lor s-ar dezvolta o lume pe care nu o înţeleg şi pe care nu o pot controla.
O lume săracă, bolnavă şi îndobitocită.” scrie Mihai Alexandrescu.
Vedeţi ce se întâmplă atunci când te duci puţin mai departe de Nisipurile de Aur!? Şi, pe cine face fericit un astfel de mod de a gândi, de a vedea lucrurile? De se semnatarul acestor rânduri crede că piteştenii ar avea vreun orgasm intelectual privind zece minute la un Goya, în loc să asculte o melodie de corason de-a lui Romică de la Strehaia?
A gândi predispune la nefericire şi la o constantă stare de nemulţumire, iar oamenii ăştia plătiţi de Soros (că de unde îşi permit ei să meargă în străinătate şi să bea bere cu banane?!) vor neapărat să ne deschidă minţile şi să ajungem ca ei! Români, nu vă lăsaţi manipulaţi! Rezistaţi!
#Rezist #Mănâncseminţenonstop #Secondhandforever
