Am primit pe mail acest text care ar putea explica traseul evolutiv al intelepciunii romanesti. Reflexele dobandite in « epoca de aur » ne vor mai bantui multa vreme, mult mai mult decat anticipase raposatul Silviu Brucan.
Am fost director la o mare intreprindere socialista. Cafeaua de
dimineata era pregatita de o secretara sexy, mergeam la servici cu
Dacia neagra.
Odata am fost intrebat daca fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei
pentru inmormintarea unui tovaras din Comitetul Central. Am spus ca cu
atatia bani as inmorminta intregul Comitet. Din acest moment am
devenit director la o intreprindere mai mica.
Cafeaua zilnica era pregatita de o secretara mai in virsta, la servici
mergeam cu furgoneta fabricii. Odata am fost apostrofat ca nu am fost
la ultima sedinta de partid. Am raspuns ca daca stiam ca e ultima
m-as fi dus sigur. Din acest moment am lucrat ca maistru.
La servici mergeam cu masina proprie si eu faceam cafeaua de
dimineata. In atelier aveam pe perete poza lui Ceausescu si al
Lolobrigidei. Odata mi-au spus ca de ce nu dau jos poza curvei de pe
perete. Am luat poza lui Ceausescu. Din acest moment am lucrat zilier
la sapat santuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta si duceam cafeaua de acasa in termos.
Odata in timp ce sapam santul au venit si mi-au spus sa-mi ascund
bicicleta deoarece va trece pe acolo o delegatie de partid de la
Bucuresti. Am raspuns sa nu-si faca probleme deoarece bicicleta este
inchisa cu un lacat…din acest moment am ramas fara lucru…
…o vreme am fost somer pina la schimbarea oranduirii…
M-am reabilitat, am intrat in politica, am intrat in partid. Cafeaua
imi este servita de o secretara sexy, la servici merg cu un Audi cu
sofer personal. In rest imi tin gura si din cind in cand ridic mina sa
votez. Imi creste nivelul de trai si acoperirea cheltuielilor.
