DN 73 Pitesti-Campulung.
Rulmenti huruind, sparti. Bielete de directie strambe tragand de volan aiurea. Casete de directie sparte. Rotule, bucse mari si mici troncanind rupte. Amortizoare lacrimand ulei, extenuate de apasarea atator gropi si denivelari. Anvelope taiate de ascutite margini de gropi. Jante strambe scuipand scantei la confruntarea cu cimentul gaurit. Capace de roti zburand pe contrasens si prin garduri. Dumnezei invocati din sute de mii de piepturi, in atatia ani de indolenta a alora de sus, pe banii nostri.
Toate chinurile mai sus amintite vor fi date uitarii, caci drumul terorii se asfalteaza. Repede, repede, romaneste. Vin alegerile, avem un alt guvern- al naibii de responsabil, care intelege ca drumul asta duce in carca multe procente din PIB-ul amarat al Romaniei.
Ce daca se lucreaza mai abitir exact la orele cu trafic de varf, trebuie sa simtim prin toti porii ca se asfalteaza, in sfarsit, drumul asta devenit rusine nationala. Ce daca se asfalteaza pe ploaie! Asfaltam cu orice pret (de preferat unul mare, totusi!).
Unii zic ca asfalt peste ciment n-ar merge, ca n-o sa tina, ca placile de ciment vibreaza si asfaltul o sa crape. Aiurea! Avem asfalt si, macar in iarna asta, n-o sa ne mai rupem masinile in gropi.
Parintii nostri au luptat strigand:
"Noi vrem pamant! "
Astazi, urmasi ai lor, avem alt ideal inalt:
Noi vrem… asfalt!
