Acum ceva luni, la Iasi, in discursul tinut cu ocazia aniversarii Unirii Principatelor, l-am auzit pe domnul Mircea Geoana spunand ceva interesant (ei, da, nu va mirati). Anume, domnia-sa a adus vorba despre ‘parintii fondatori’ ai natiei noastre moderne. Ca dl. Geoana, care este o musca-n lapte in orice domeniu s-ar avanta, si-a amintit de vreun discurs al lui Lincoln si a luat expresia cu copy-paste, asta e clar. Dar o intrebare se naste de aici: avem noi parinti fondatori?
Exprimarea, dupa cum oricine stie, le apartine americanilor, care, de altfel, au facut un adevarat cult pentru intemeietorii statului lor. Popoarele europene, vechi, ale caror natiuni moderne s-au format organic, printr-o lunga evolutie, nu cunosc aceasta notiune. Dar noi, romanii? Ar trebui noi s-o cunoastem? Cu toata daco-romanitatea noastra (sau…’cumanitatea’- vezi Neagu Djuvara), eu cred ca prapastia dintre starea de teribila inapoiere de la sfarsitul epocii fanariote, pe de o parte, si eforturile, reusite, de modernizare care au avut loc incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea, pe de alta parte, ne poate indreptati sa vorbim despre fondatori ai natiunii. si s-a si vorbit, nu fara temei, fie despre Carol I, fie despre revolutionarii pasoptisti.
O idee foarte interesanta a avut, in aceasta privinta, Titu Maiorescu. El ii priveste drept intemeietori ai Romaniei moderne pe membrii Divanurilor Ad-Hoc din octombrie 1857. Mai exact, considera ca programul conceput de ei este exact calea de urmat pentru ca tara sa devina intr-adevar un stat european (de altfel, este semnificativ faptul ca junimistii au intrat in politica in principal din acest motiv: pentru a se asigura ca Romania urmeaza intocmai linia trasata de Divanuri).
Iata care sunt cele cinci puncte ale programului: respectarea capitulatiilor, unirea, dinastia ereditara dintr-o familie suverana europeana, neutralitatea garantata de Marile Puteri si sistemul constitutional. Exact temelia pe care s-a putut construi statul nostru modern…
Deci, avem o opinie in aceasta privinta. O opinie si autorizata, si intemeiata. Pot fi si altele. Poate, cine stie, de la vorba aruncata de dl. Geoana, se va porni o dezbatere pe o tema deloc lipsita de importanta… Eu inchei acest articol, dar nu inainte de a va oferi un fragment absolut edificator, dintr-un faimos discurs parlamentar, tinut de Titu Maiorescu in 1897:
«Astfel (si pentru unii dintre noi cu parere de rau) ne-am vazut constransi sa limitam exclusiva noastra ocupare de pana acum si sa facem partea politicii militante. Pogor, Negruzzi, Gane, Racovita, cu ei impreuna autorul acestor randuri, mai pe urma fireste si Carp si Th. Rosetti au intrat in Camera conservatoare de la 1871-1875. Eram noi deodata conservatori? Noi eram in prima linie sustinatorii programului harazit de la Divanul Ad-Hoc. Si fiindca politica liberalilor din primavara anului 1871 periclita realizarea lui, iar guvernul conservatorului Lascar Catargiu lucra in sensul acestei realizari, noi eram datori din principiu sa sustinem guvernul conservator. Ce avea sa se intample dupa indeplinirea cerintelor de la 1857, ramanea o chestiune deschisa si nu avea interes pentru moment[…].»
