Majoritatea romanilor traiesc greu sau foarte greu, multi la limita saraciei, desi au palmele crapate de munca. Cei care au orchestrat hotia generalizata in nefericita asta de tara, s-au asezat, pentru totdeauna parca, in scaunele calde ale puterii, de unde le explica sarmanilor ingenunchati in fata bancilor straine, ca trebuie sa stranga cureaua si sa-si goleasca buzunarele pentru a umple golul ramas in urma jafului national care se perpetueaza dupa ´89 incoace.
Multimea amarata, muncita, needucata, indobitocita, chinuita de grija zilei de maine, speriata de facturile care vin ca o sentinta de condamnare (asa sunt si concepute), ingrozita ca nu poate face niciun pas fara a trebui sa dea spaga oricarui functionar al statului (care, culmea, vrea si salariu mai mare), va intelege ca, de fapt, suporta o nedreptate majora atata timp cat imbuibatii zilei nu realizeaza ca trebuie sa se opreasca din a mai lucra impotriva celor care ii tin, inca, acolo.
Acum, presedintele-prim-ministru ne spune ca, pentru a nu cadea din caruta, avem nevoie de o centura financiara de siguranta, oferita cu mare bucurie de smecherii lumii. Propunerea a fost aplaudata stingher, dar cu o ingereasca seninatate de doamna ministru Udrea… Oare, de data asta, ce conditii ne vor mai pune, la ce va trebui sa mai renuntam, ce sa le mai vindem pe nimic, ca nu mai avem prea multe? Cu ce mare firma care construieste autostrazi pe hartie ne vor mai pune sa facem contract? La ce productie autohtona sa mai renuntam pentru a cumpara produsele lor?
Vraja stralucitoarelor culori capitaliste proiectate pe ecranul televizorului incepe sa se risipeasca si romanii vad realitatea cenusie care ii inconjoara. Traim vremuri de criza si e posibil orice, chiar si ca amarata mamaliga romaneasca sa explodeze daca focul care o incinge nu se mai opreste.
