Un sentiment de (ne)siguranta deplina se asterne peste tara. Ne simtim protejati… Politicienii nu mai dorm de grija noastra! Ii intalnim pe strazi, in scoli si gradinite, in fabrici si uzine, in moll-uri, la piata, la biserica, la meci, in salile de spectacol… Zambetul lor increzator si, dupa caz, incruntarea responsabila razbat din afisele cu care ne-au impanzit intersectiile, peretii cladirilor, lifturile, gardurile, stalpii de eletricitate… Intra in casele noastre prin sticla televizorului, pe undele radio sau pe calea internetului, pentru a ne spune ca se gandesc la binele nostru, ca Ei stiu ce e mai bine pentru noi.
Turtit sub avalansa de intentii bune, Alegatorul, regele la care se inchina Ei (doar cat dureaza campania electorala), priveste naucit la pixul, bricheta si calendarul care i-au fost varate in cosul (din ce in ce mai gol) de cumparaturi, la iesirea din supermarket. De multe ori nu-i pasa si nici nu vrea sa stie de la cine vin, ramane cel mult cu imaginea partidului care face „daruri”. Prea multi oameni de care nu va mai auzi inca patru ani, indiferent ca sunt alesi sau nu!
Gandurile tuturor se indreapta catre urne – „urneste-i Doamne pe alegatori ca poate s-or urni si politicienii sa faca ceva pentru noi de data asta!”