Victor Hugo spunea ca rautatea incepe acolo unde se sfarseste omenia. Lucrurile in fata carora am ramas dezarmat, de care m-am temut intotdeauna ca de ceva necunoscut, sunt rautatile gratuite, tupeul si nesimtirea- scene triste din tabloul hidos al decaderii umane. Prostia, prostia simpla, prostia ordinara, prostia intalnita pe toate cararile, poate fi periculoasa daca se imbina cu rautatea, dar rautatea calculata e de-a dreptul devastatoare.
Am avut de-a face, de curand, cu specimene "inzestrate " cu ceva din toate astea.
Cu totii stim ca serviciile turistice din Romania sunt scumpe si proaste la fel ca soselele patriei. Totusi, daca nu standardele impuse de ministerul doamnei Udrea, macar concurenta incepe sa-si faca efectul. Asa ar trebui…
Weekend-ul trecut am rezervat impreuna cu familia unor prieteni, doua camere in Busteni, la vila-pensiune-hotel Domino (nu mi-e prea clar ce se vrea de fapt). Am ales-o pe internet sub rationamentul ca e o constructie noua, catalogata cu trei stele, fiind deschisa doar de trei luni.
La fata locului, am avut neplacuta surpriza sa constatam ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din… Domino. E vorba, in primul rand, de o problema de atitudine a celor care fac turism la noi si care nu renunta inca la a vedea turistul ca o prada ce trebuie executata fara mila. Gazdele ne-au intampinat cu o acreala si lehamite supreme, ca si cum am fi intrat fortat in casa lor. E incredibil sa vezi cum inteleg cei de acolo sa-si saboteze propria afacere. Pe langa lipsurile din dotarea standard pentru o camera de trei stele, cum ar fi baia fara prosoape, sapun si care ofera doar dusuri scotiene, nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca la bucatarie, am primit in "gestiune" un sertar cu un pahar, o farfurie, o furculita si un cutit de persoana. Intrebati daca nu cumva exagereaza cu asa o dotare rafinata, gazdele au raspuns, socant, ca ideal ar fi ca turistii sa-si aduca vesela de acasa, adica noi trebuia sa ne simtim rasfatati de grija aratata.
Asa cum puteti vedea in galeria foto, sertarele dulapurilor erau ferecate cu lacate si lanturi, pentru a descuraja orice doritor de farfurii, linguri si furculite. Nu am mai vazut niciunde asa ceva! Sala de mese fiind comuna cu living-ul, puteam urmari pretioasele noastre gazde in timp ce stateau tolanite pe canapea, vizionand ce aveau chef la tv, ca si cum ei erau oaspetii iar noi trebuia sa toleram capriciile lor. Nu am vazut vreun zambet care sa le lumineze fata. Devenea evident ca ar fi preferat sa ramana doar cu plata anticipata si sa-i scutim de prezenta noastra. Curios e ca ne amuzam teribil, desi era cumva tragicomic.
Seara am facut cunostinta cu programul de stingere de inspiratie cazona. Toti turistii aterizati, ca si noi, in locul respectiv gratie site-urilor cu profil turistic care nu posteaza comentariile negative, se minunau de atata nesimtire si-si promiteau sa nu mai calce vreodata pe acolo. Din nefericire pentru el, un tanar din Buftea venise cu prietenii sa-si serbeze ziua de nastere. Desi in momentul rezervarii informase despre faptul ca urma sa faca o petrecere, la fata locului a avut neplacerea sa constate ca rezervarea facuta acoperea doar posibilitatea de a dormi in cazarma turistica. Chiar daca intregul grup sosit parea format din oameni de calitate, absurdul situatiei a generat o serie de imbranceli si epitete la adresa comandantului de locatie, la care, recunosc, am asistat cu o oarecare satisfactie. In ziua plecarii, am fost informati pe un ton amenintator ca trebuie sa eliberam cazarma turistica inaintea orei 12. Lucru pe care l-am si facut. Pentru totdeauna!
