Mi-au spus, de la bun inceput, ca site-ul lor se adreseaza unui public mai ‘destupat’ la minte si ca informatiile culturale constituie o prioritate pentru ei. Excelent! mi-am zis, si am tastat, plin de incredere, *****pitesti.ro. Aici, o mica surpriza; erau niste poze dintr-un club, doua afise de film, o poza cu Jennifer Aniston si cateva stiri, din domeniul politic, social, etc. Mirarea mi-au risipit-o chiar ei, imediat, explicandu-mi ca nu dau stiri culturale ‘plicticoase’(asta a fost exprimarea, exacta), ci din acelea… nu mai stiu de care, pentru ca n-au putut sa-mi explice – reiesea doar ca informarile despre filmele noi si pozele cu vedete erau, cumva, ‘stiri culturale neplicticoase.’
Alta acum. Prietenul meu Florentin Sorescu (da, chiar el, renumitul avocat!) a scris o piesa de teatru – buna, zic eu. I-a prezentat-o, intr-o zi, unui cunoscut critic, dintre cei mai tineri si ‘in voga’. Acesta, dupa ce-a citit-o, i-a formulat doua obiectii: prima, ca-i cam lunga. Oamenii, zicea distinsul critic, nu mai vor piese lungi. Nu mai au timp, si nici rabdare. A doua obiectie : piesa n-are destul sex. Trimiterile la sexualitate, obscenitatile, astea tin publicul treaz in timpul unui spectacol. Acum, Florentin s-a cam crucit. Ca el considera piesa – pe buna dreptate- un pic cam scurta, ar mai fi ce-ar mai fi. Dar sexul! Ce-ar fi putut cauta ? In piesa lui, NU era vorba de asa ceva. N-avea nici cea mai mica legatura. Mirati, am stat amandoi si ne-am amintit de toate piesele lungi sau foarte lungi, lipsite total de aluzii la sexualitate, pe care le-am urmarit cu sufletul la gura, in sali arhipline, de-a lungul timpului. O singura concluzie se impunea: nu publicul cere lucrurile de care vorbea criticul respectiv, ci chiar dumnealui! In persoana !
Si celor doi tineri pomeniti mai sus, si domnului critic, le spun cu toata prietenia: lasati-ne asa cum suntem, plicticosi ! Pe mine, cel putin. Cu unul ca mine nu e nimic de facut, sunt Plicticosul prin excelenta. Nu ma deranjeaza piesele lungi, si nici romanele- fluviu. Obscenitatile- marturisesc !- nu sunt chiar pe gustul meu. Ar putea sa lipseasca din textele literare, si iata ca n-as suferi.
Imi permit doar sa le atrag atentia acestori apostoli ai- sa-i spunem- ‘entertrainmentului’ in cultura ca publicul in numele caruia obisnuiesc sa vorbeasca ii contrazice cu inversunare. La piesele alea lungi, greoaie si atat de serioase trebuie sa te dai peste cap ca sa gasesti un bilet, in vreme ce la susele considerate de ei ca fiind de succes nu vine mai nimeni. E cam ca povestea realizatorilor tv care-si mascheaza incapacitatea de a face emisiuni de calitate prin lamentari de genul ‘asta cer oamenii’. Lasati teoriile de doi bani, faceti lucrurile ca lumea, si o sa vedem atunci ce zice publicul asta atat de invocat!