SPAȚIU PUBLICITAR
Plecarea scriitorului Calin Vlasie din Uniunea Scriitorilor, filiala Pitesti si inscrierea in filiala de la Bucuresti nu i-a surprins prea mult pe colegii de breasla. De ceva ani, Vlasie nu se mai implica in viata culturala argeseana (probabil ca are si omul propriile dezamagiri…), preferand de departe compania scriitorimii de la Capitala. Pretextul plecarii l-a constituit faptul ca scriitorii din Arges au criticat Istoria criticii lui Nicolae Manolescu, tiparita la editura sa, Paralela 45.
Dumitru Augustin Doman: „Probabil ca filiala din Pitesti acum a ramas prea mica pentru el”
Scriitorul Dumitru Augustin Doman este de parere ca nu faptul ca Istoria lui Manolescu a fost aspru criticata a stat la baza demisiei lui Vlasie, ci faptul ca se simtea mult mai aproape de scriitorii si prietenii din Bucuresti. „Cred ca pentru Vlasie a fost un pretext modul in care a fost primita Istoria lui Manolescu de catre scriitorii argeseni. El nu avea de ce sa se supere, intrucat polemica ce s-a creat in jurul cartii a facut ca aceasta sa se vanda mult mai bine. Asta este un pretext ca sa se duca la ai lui, la Bucuresti. Desi a fost cel care a infiintat filiala pitesteana, probabil ca acum a ramas prea mica pentru el. Oricum, pe la filiala n-a mai trecut de 3 ani” ne-a declarat scriitorul Dumitru Augustin Doman.
Virgil Diaconu: „Oricum nu a dat atentie pitestenilor”
Poetul Virgil Diaconu impartaseste si el o opinie asemanatoare: „Vlasie joaca pe cai mari. Caii de aici sunt mult mai mici… Probabil ca pana acum a ramas la Pitesti dintr-un fel de patriotism local pe care l-a depasit demult. Are un merit ca a facut filiala Uniunii Scriitorilor din Pitesti, datorita si a prietenilor, si a relatiilor. A fost si este prieten cu optzecistii lui. Este al doilea in generatie, la varful ei, nu ca valoare, ci ca putere administrativa, dupa Bogdan Lefter. El oricum nu a dat atentie pitestenilor, cred ca are un singur prieten scriitor in Pitesti. Din punctul acesta de vedere, poate ca este firesc sa plece la Bucuresti, unde se duc lupte mai puternice si sunt oportunitati mai mari. Cu toate acestea, Eminescu a facut literatura plecand dintr-un sat nenorocit…”