Dacă ai ajuns la Ilva Fest (Lunca Bradului – Mureș), două gânduri te traversează instaneu de la stânga la dreapta, și retur. Unu: de ce nu am venit până acum? Doi: de aici înainte nu am cum să mai lipsesc.
În primul rând, Ilva Fest se adresează iubitorilor artei. E drept, a pornit de la visul folkistului Daniel Iancu de a organiza un festival și, de la un an la altul, folkului i s-au adăugat și alte genuri, fără a face, însă, rabat de la calitate. Ușor-ușor, pe lângă muzică și-au făcut loc pictura, teatrul, filmul…
În al doilea rând, Ilva Fest este un festival de familie. Ca adult, te bucuri să-i vezi sau să-i revezi pe artiștii pe care îi admiri, te bucuri să ieși din timp, să te deconectezi la un pahar cu prieteni vechi și noi și, nu în ultimul rând, te bucuri de peisajul de vis de la cabana lui ,,nea Iancu” (apropo, drumul este excelent până acolo!). Între timp, copiii au programul full: pictează, manufacturează, sunt antrenați în tot felul de activități creative și distractive, se împrietenesc și se joacă împreună cu alți copii și, cel mai important, sunt… expuși intensiv la artă și muzică bună.
În al treilea rând, Ilva Fest este un festival al prieteniei, un festival unde prieteni din întreaga țară se întâlesc să împărtășească împreună dragostea pentru muzică.
La final de Ilvă, Daniel Iancu și-a luat câteva minute de răgaz și mi-a acordat un interviu. E drept, puțin pe fugă, cu ochii după oaspeții de la care urma să-și ia rămas bun.
*Felicitări pentru Ilva din acest an! A fost un eveniment desăvârșit din moment ce am avut și manele, ca la Neversea… A cântat Ada Milea una corespunzătoare…
(Și acum, pauză de publicitate! Carmen Toma, o împătimită a muzicii folk și parte a staff-ului organizatoric, vine cu o sticlă de doi litri cu vișinată. ,,E de la vecinu’!”, zice, și-i înmânează sticla cu licoarea colorată.)
*Iată, așadar, prima șpagă dată în cadrul unui interviu de presă! Vă plac dulcegăriile?
**Nu, nu mă omor cu ele…
(Aflat pe margine, caricaturistul Costel Pătrășcan, martor la infracțiunea de dare și luare de licoare (probabil și la cea de consumare a șpăgii!), completează: ,,Îi plac dulcegăriile în viață!”. Daniel Iancu testează șpaga și dă verdictul: ,,Merge!”. După care ne continuăm interviul, ca și cum nimic nu s-ar fi dat, nu s-ar fi luat și nu s-ar fi consumat…)
*Deci… cum a fost anul acesta? Și cum a evoluat festivalul, de la un an la altul?
**Eu nu am curaj să apreciez. Publicul apreciază. Recunosc, nu mă așteptam să crească așa de mult și de repede…
*A început în anul….
**Este al cincilea an în care organizăm acest festival. În primul am organizat două ediții, ca să ne săturăm de folk, ziceam noi… Am vrut să mai facem o ediție și pentru 30-40 de prieteni care voiau și ei să vină.
*Ați pornit de la locația aceasta minunată, de la cabana pe care deja o aveați…
**Da, aceasta este. Inițial mă orientasem la un teren ceva mai mare, dar toți prietenii, după primele două ediții, m-au sfătuit să nu ne mutăm de aici pentru că e râul lângă noi, poiana e suficientă… Totul a pornit dintr-o glumă, fără a ne propune ceva anume…
*Iar acum, la cinci ani după, Ilva Fest a ajuns să fie supranumită ,,Woodstock de România”.
**Așa este, Vali Răcilă, ,,Sir Blues” i-a spus așa după ce a văzut ce s-a întâmplat aici acum doi ani…
,,Dacă dintr-o sută de copii, șase pleacă de aici cu dorința de a merge la o piesă de teatru sau de a crea ceva, este minunat!”
*Când v-ați gândit la modul serios că treaba aceasta trebuie făcută an de an?
**Mă gândeam de ceva vreme să creez un festival, dar nu mă gândeam că va lua amploarea aceasta. Și nu mă gândeam că va fi tocmai aici. Eu sunt ploieștean, dar locuiesc undeva în apropierea Constanței. Mi-am spus că, pe litoral, sunt destule festivaluri de acest gen și, sătul de mare fiind, și iubind și muntele, am decis că zona ideală este undeva cu munte, cabană, poiană… Pas cu pas am ajuns în acest punct.
*Ce înseamnă un astfel de festival? Cât efort presupune, câtă energie, câte resurse?…
**Nici nu mai știu… Dar cred că după trei zile este evident cât efort s-a depus pentru a ieși ceea ce a ieșit. Ca bani, ca investiție financiară, avem marele noroc să avem în gașcă mai mulți prieteni, sponsori cu posibilități, care participă și la ceea ce se întâmplă.
*Oameni care, iată, investesc și în folk.
**Da, de altfel, de la folk am pornit. În timp, însă, mi-am dorit să promovăm și alte genuri de muzică dar și artă, în general. Ați văzut că cei mici au avut în fiecare zi activități de pictură, de manufacturat. Am avut și expoziție de pictură pe sticlă. Am avut și teatru pe scenă, am avut și film. Asta e și ideea: copiii să vadă și să li se deschidă apetitul. Dacă dintr-o sută de copii, șase pleacă de aici cu dorința de a merge la o piesă de teatru sau de a crea ceva, este minunat!
*Cum vă alegeți ,,mușterii” care urcă pe scenă? Mă gândesc că acum a devenit un ,,must” să ajungi la Ilva pe scenă, pentru că asta înseamnă ceva.
**Sunt mulți care deja încep să ne contacteze și au fost și trupe mari, chiar foarte mari – nu o să le dau numele – care au dorit să vină aici, doar că nu am putut noi face față cu partea financiară. În principiu, eu aleg ceea ce se întâmplă pe scenă. Cu șase-șapte luni înainte deja încep să vorbesc cu fiecare în parte. E destul de dificil… Deși, spre exemplu, unii spun că anul acesta a fost prea puțin folk, eu mi-am dorit să avem și folk, și rock, și pop, și fado, de ce nu… Și am căutat ca la final de seară să avem o trupă puternică, o trupă care să anime atmosfera. Zic că este bine așa, cu atât mai mult cu cât caut să aduc pe scenă oameni de calitate, indiferent de genul abordat.
,,E un cerc închis acolo, cumva… Ce asculți acum pe radio, e jale!”
*Unii organizează târguri de folk, acolo unde publicul decide cine va cânta. Cum vi se pare această… ,,dictatură” a publicului?
**Dictatura, în general, e bună, dar nu la modul în care a fost pe vremuri, ci în sensul în care cineva trebuie să fie dirijor, să decidă. Eu, spre exemplu, ascult și părerile altora, dar țin mult și la părerile mele, căpătate în urma unei experiențe.
*Dictatura publicului pare a ne fi adus pe tv și radio ceea ce vedem și ascultăm astăzi. ,,Asta cere publicul!” se disculpă mass-media…
**Și nu e deloc bine așa! Dacă publicul se duce într-o direcție care nu este ok și care, calitativ, suferă foarte mult, eu, ca dirijor al unei televiziuni sau a unui radio, intervin.
*Și uite așa se naște veșnica întrebare: ,,De ce nu apar folkiștii la televizor? Sau la radio?
**Simplu: e cu bani. Cei care sunt în play-list plătesc mulți bani. Folkiștii nu fac asta, folkiștii nu au în spate case de discuri… E un cerc închis acolo, cumva… Ce asculți acum pe radio, e jale!
*Așa este și la televiziunea și radioul de stat?
**Exact așa.
*Fiecare cu faliții lui, cu cercul lui de interese…
**Probabil că da. Eu nu am frustrări de acest gen…
*Plus că dumneavoastră vă place să luați șpagă, nu să dați…
**Da, da…
*Se poate trăi din folk?
**Se poate trăi în măsura în care ești dispus să călătorești. Eu am un job stabil. Trei ani am luat o pauză și am făcut doar asta, am cântat. Și, da, se poate trăi din folk, dar nu e deloc ușor. Folk-ul se adresează unei nișe, ceea ce complică puțin lucrurile.
,,E nevoie să fii și mielușel pritre șacali, n-ai de ales!”
*La final, v-aș ruga să completați pe spațiul punctat! Folkiștii sunt prea triști pentru că…
**…pentru că e treaba lor de ce sunt prea triști. Eu am văzut mulți copilași care se duc în zona asta mult prea lirică și-i îndemn să meargă într-o zonă mai relaxată, mai energică. În fapt, folk-ul a plecat de la Joan Baez, de la Bob Dylan, înseamnă protest, mesaj. În zona aceasta ar trebui să meargă. Acesta ar fi sfatul meu.
*Vine valul și-mi ia calul pentru că…
**…pentru că am tăiat pădurea, în complicitate cu autoritățile care… nu sunt. Pentru că am asistat complice, nepăsători, pentru că…
*N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit. Eu, spre exemplu…
**…sunt fericit cu prietenii mei. Vorba lui Olărașu, dacă ai prieteni, ești bogat.
*Cu lupii laolaltă sau mielușel printre șacali?
**Ehei, din păcate cu lupii laolaltă. Dar e nevoie să fii și mielușel pritre șacali, n-ai de ales, mai faci o eschivă, te mai ferești…
