E admirabil faptul că actorii şi regizorii Teatrului Alexandru Davila au ieşit în stradă atunci când lăutarii din subordinea căminului cultural condus de Sorin Mazilescu au vrut să joace sub acelaşi acoperiş cu ei, pentru că nu-şi mai suportă directorul. Însă marile probleme ale teatrului piteştean continuă să treneze şi mă întreb, în acest caz, dacă actorii vor avea curajul să pună până la capăt piciorul în prag. Au la îndemână un an, termen de graţie pe care şeful CJ Argeş, Florin Tecău, l-a dat pentru reorganizarea instituţiilor culturale din subordine. Un an în care ar trebui să se scuture de toată pleava adunată. Şi, drept să vă spun, nu ştiu dacă o vor face. Pentru că au tăcut, complice, prea mult timp. Şi pentru că sunt nişte întrebări la care nu ştiu ce vor răspunde… Întrebări precum…
1. De ce actorii de la Davila nu au ieşit în stradă şi atunci când s-au trezit că sunt colegi cu persoane care erau mai potrivite să lucreze într-o croitorie? Chiar dacă instituţia teatrului este una specială, unde talentul şi profesionalismul ar trebui să fie singurele criterii de angajare, mai bine de jumătate dintre cei de pe statele de plată sunt pile venite pe filiera şefului care acordă bugetul.
SPAȚIU PUBLICITAR
2.De ce actorii nu au ieşit în stradă şi atunci când s-au trezit cu un cor şi o fanfară pe statul de plată al instituţiei?
3.De ce actorii Teatrului Davila nu l-au scos în stradă şi pe directorul Sevastian Tudor, să se mai aerisească puţin, că poate îi vin acele idei de marketing pe care nu le-a avut niciodată?
4.De ce au ajuns regizorii să se gândească la strategii de atragere a publicului, când pentru asta este plătit un manager, şi singura lor grijă ar trebui să fie abordarea cât mai originală a pieselor jucate şi scoaterea a ceea ce este mai bun de la echipa de actori selectată?
5.De ce chiar şi orgoliile celor talentaţi au ajuns să fie mai mari decât interesul comun?