Intr-o lume din ce in ce mai anormala, senatorul Mircea Diaconu vorbeste despre oamenii normali, intr-un nou numar al bilunarului ,,Timpul muscelenilor”, pe care il puteti citi si online, descarcand ziarul de AICI. Si pentru ca tot vorbim de… normalitate, in ,,Timpul muscelenilor” puteti afla si cum musceleanca ce a inventat dispozitivul de depistare a cancerului este ignorata de-a dreptul de catre statul roman si mai ales de catre lumea medicala. Trebuie sa recunoastem ca asta este o chestiune care tine de maladiva ,,normalitate” a neamului din care facem parte si despre care scriu, inca o data, editorialistii din ,,Timpul muscelenilor”. Pana atunci, insa, va lasam in compania normalitatii senatorului argesean, Mircea Diaconu.
Lumea merge inainte datorita oamenilor normali
,,Am devenit actor tocmai din pricina unui „accident“. V-am povestit cum m-am indragostit fara speranta la Campulung, de o fata de la un alt liceu, si m-am suparat atat de rau in sinea mea si-n neputintele mele romantice, incat am vrut sa rup gura targului. Am dat admitere la Teatru, unde s-a intamplat sa si intru, si dupa aceea a inceput un alt periplu al vietii mele. Cand am luat aceasta decizie, desi toata lumea se astepta sa devin un bun inginer pe santierele patriei, am constientizat ca am plecat pe o cale atipica, dar care era a mea! Atipica, pentru ca si eu sunt un tip „atipic“: un om bland, banal, sters. La fel, si rolurile pe care le-am facut au fost din categoria oamenilor obisnuiti, de treaba, care nu ies cu nimic in evidenta in comunitatea in care traiesc.
Aceasta e performanta mea: de a fi un om obisnuit. Si ca actor, si ca om oarecare. De aceea fac copii, ii cresc, ii iubesc, de aceea am construit (si reconstruit) o casa si am sadit pomi. Ce banal pentru lumea de azi! Cu toate astea, oamenii obisnuiti sunt cei care fac ca ceasul vietii sa functioneze normal. Se spune ca lumea merge inainte prin 36 de oameni buni si indumnezeiti, care exista intotdeauna. Ei sunt samanta, ca sa zic asa.
Pot fi oricate razboaie si cataclisme, viata o va lua de la capat, lumea va merge inainte prin ei. Echilibrul omenirii functioneaza, vedeti bine, in ciuda pericolelor care o pasc. Si asta, datorita oamenilor normali. Nu vreau, deci, sa sar peste nici un cal! Sunt foarte fericit asa! Nu vreau decat sa stranut cand imi vine si sa tusesc cand imi vine, jur! Si cu atat mai mare e savoarea de a te comporta ca tine, indiferent de ce ti s-ar intampla in viata.
Mi s-a intamplat, la un moment dat, sa am succes. Mare succes! Ceea ce conteaza! Dar asta nu mi s-a urcat la cap. Pe unii ii schimba. (S-a studiat reactia organismului uman la succes, in conditii de exceptie.) Si eu am trecut prin proba asta de foc, dar am speranta ca nu mi s-a intamplat nimic deosebit: sunt la fel ca inainte.”
Scrisoare catre ai mei – Mircea Diaconu
