Scriitoarea Doina Rusti va invita marti, 7 iulie, de la ora 19.00, la „Libraria mea” (strada Crinului Nr. 51), la o discutie despre ultimul sau roman, „Lizoanca la 11 ani”. Moderatorul Alexandru Stirbu, criticul literar Bianca Burta Cernat si directorul editorial al Editurii „Trei”, Magdalena Marculescu, vor aduce in discutie, pe langa „Lizoanca la 11 ani” si celelalte romane ale omului de cultura Doina Rusti: ,,Fantoma din moara”, „Zogru”, „Omuletul rosu”. Doina Rusti este si autoare de carti de memorii, proza, dictionare de teme si simboluri. Pentru romanul „Fantoma din moara” a primit, saptamana trecuta, Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 2008, sectiunea proza.
Referinte critice despre romanul „Lizoanca la 11 ani”
»,,Doina Rusti are vocatie de constructor, capacitatea de a plasmui o fictiune cu miza si o imaginatie debordanta.”
Bianca Burta Cernat – Observator cultural
»,,O scriitoare matura, formata este Doina Rusti, unul dintre cei mai profesionisti scriitori romani de astazi, cu teme de lucru precise si cu o viziune calificata asupra felului in care literatura trebuie scrisa. Talentul ei nu tine neaparat de fraza […], ci de constructia de personaje si situatii care nu doar conving, ci iti dau sentimentul prezentei.
Doris Mironescu – Suplimentul de cultura
»,,Doina Rusti a abandonat tipul de scriitura personaj pozitiv/personaj negativ, n-are puseuri moralizatoare, nu ingroasa situatiile, n-are nici macar o vehementa pe invers care sa condamne otova presa si ziaristii. Lizoanca e un personaj credibil.”
Ovidiu Simonca – Observator cultural
»,,Exista inca un plan al scriiturii, care face rezistenta constructia fictionala: Doina Rusti nu spune doar o poveste la timpul prezent. Pentru fiecare personaj exista o anamnesis, o plasare a personajelor mature in contextul virstei lor de 11 ani. Fiecare personaj reface acea vqrsta a contrariilor, cqnd nu mai esti nici copil, dar n-ai ajuns nici la maturitate.”
Ovidiu Simonca – Observator cultural
»,,Lizoanca se constituie din trei mari secvente narative, carora li se alatura un epilog; discutarea lor in detaliu ar merita un studiu aparte care sa releve forta prozatoarei Doina Rusti, solutiile adoptate, mereu altele, capacitatea de a trece de la un procedeu la altul, modalitatile de configura cadre ale verosimilitatii excesive, ale unei credibilitati care sa situeze discursul romanesc inaintea celui tendentios si, mai cu seama, priceperea cu care se monteaza si se demonteaza mereu, cite ceva, intr-un joc sui-generis care este arta romanului, singurul constructor de lumi viabile, lumi posibile.”
Constantin Dram – Convorbiri literare
»,,De la debutul in proza in 2004 cu Omuletul rosu, cuvantul cel mai des intrebuintat in legatura cu romanele ei este vigoare. Cu fiecare noua carte (au mai fost Zogru, in 2007, Fantoma din moara, in 2008, iar acum Lizoanca la 11 ani*), s-a putut vedea si o combinatie speciala de laitmotive si versatilitate fictionala, lasand invariabil rest sub forma unui personaj (feminin) caracteristic, mereu in pozitie de aparare, cu toti tepii scosi, adaptat sa reziste uzurii unei lupte de gherila cu viata, nu neaparat de pe pozitii de invingator.”
Tania Radu – Revista 22
»,,Unul dintre criticii Doinei Rusti a observat ca toate personajele ei se decupeaza la fel de bine, cu o pregnanta iesita din comun. Nici galeria din Lizoanca la 11 ani nu face exceptie. Trasatura comuna e rautatea, in forme foarte variate, de la invidia periculoasa (Sanitara) pana la reflexul agresiv de aparare (Lizoanca, Goarna), de la lichelism (politaiul Vica) la lasitate (viceprimarul, Grebla), de la viclenie (Titoasca) la duplicitate (invatatorul Preduica) si de la insensibilitate (Florenta, mama Lizoancai) la cruzime fizica”
Tania Radu – Revista 22
»,,Mi se pare admirabil felul in care autoarea construieste acest roman in jurul varstei de 11 ani, ca laitmotiv. Fiecare personaj, care intra intr-un fel sau altul in contact cu Lizoanca, de la locuitorii din Satu Nou la jurnalista careia i se pune pe tava acest subiect, sufera o intoarcere in timp, la varsta de 11 ani,, ca atinsi de o bagheta magica – de aceea majoritatea episoadelor se numesc Ixulescu la 11 ani. […] In acest fel, Doina Rusti reuseste sa-si teasa urzeala complicata de legaturi, motivatii, istorii, care alcatuiesc in final un complex tablou de ansamblu, format din mai multe povesti particulare. Bineinteles ca pana la urma o recunosti si pe Doina Rusti din celelalte carti ale sale, in usurinta povestirii si in obsesia pentru radacini si stramosi, chiar daca de data asta radacinile nu merg mai jos de aceasta varsta obsedanta si chiar daca elementul fantastic lipseste din aceasta poveste. Dar cum ar fi putut sa-si faca loc Zogru aici?"
Mihaela Spineanu – Dilemateca
