5,6K
O idee interesanta: Bogdan Munteanu si Marius Aldea, poeti tineri din ultima generatie, strang intr-un volumas – ,,Cu fata la perete” (Brumar, 2013)-, sub egida Casei Studentilor Timisoara si a Ministerului Tineretului si Sportului, texte de pe facebook apartinand a nu mai putin de 50 de autori romani in majoritate tineri; din generatiile mai „coapte” descoperim doar pe Emil Brumaru, Ovidiu Pecican si Ruxandra Cesereanu…
O prima observatie ar fi aceea ca autorii omit sa scrie o cat de scurta nota despre carte, dar si o nota bio-bibliografica sub profilul de pe facebook al fiecarui autor. Se impunea. Volumasul cazut in mana unui cititor clasic, de carti imprimate, nu intelege despre ce e vorba aici. Poate doar intuieste ca scriitorul de tip clasic – cel care scrie cu stiloul pe hartie – este in pericol, afland acest lucru din motto-ul semnat de Robert Serban: „scriitorii au tot timpul hartie asupra lor si niciunuia nu-i pasa ca hartia se aprinde usor si arde repede”.
Ziceam ca e interesanta ideea aparitiei? Este, dar as zice ca nu neaparat si valoroasa. BM si MA s-au gandit desigur sa impace cumva cultura scrisa cu cea digitala, iar intentia este laudabila chiar pentru niste autori tineri, chestie pe care n-o accepta, de pilda, un candidat la functia de presedinte USR, acesta gasind ca internetul este suficient, nu mai e nevoie si de suportul de celuloza si hartie pentru a ne manifesta ca scriitori. Bine ca n-a castigat alegerile, ca poate deveneam cu totii exclusiv autori de bloguri si de atitudini pe facebook!
Ei bine, dupa ce citesti intr-o ora volumasul ,,Cu fata la perete”, constati ca exista o prapastie adanca intre literatura dintotdeauna si cea postata cotidian pe o retea de socializare. Admit, totusi, ca aici nu e vorba neaparat de literatura, ci de un fel de atitudine civica a unor scriitori, in definitiv, de literatura non fiction.
Dar, dincolo de faptul ca avem de-a face cu o selectie, cu o antologie, cu texte de varf ale genului, cartea este usurica rau, plina de efemeride, de fulguratii simpatice, dar nu mai mult, care peste un timp ce tine de viitorul totusi apropiat nu vor mai spune mare lucru. Unele texte pot fi receptate ca mici poeme ale cotidianului, foarte putine ca tablete, dar cele mai multe sunt notatii banale, normale, decente, de bun simt despre actualitatea de zi cu zi.
Cred ca opiniile mele de mai sus sunt confirmate/sintetizate de unul dintre autori – Mihai Mateiu: „Am dat aici pe undeva peste o ilustratie haioasa care spunea ca o carte se sinucide de cate ori ne uitam la o tampenie la televizor. Eu ma intreb cate povestiri excelente sunt ucise inainte de-a se naste, avortate sub forma unui post estetizat pe facebook – pentru ca nu mai avem rabdare sa le purtam pana cresc, pentru ca ne arde sa vedem caror oameni o sa le placa. Comparandu-le cu literatura, sunt ca masturbarea pe langa sex…”
Da, facebook-ul este un simulacru de literatura, chiar cand scriitori de prima mana petrec multe ore pe cunoscuta retea de socializare. Daca coordonatorii antologiei ne explicau intr-o nota de zece randuri ce au urmarit cu aceasta aparitie editoriala, comentam la obiect. Asa, spunem ca daca cei doi ne propun o antologie de literatura – fie ea documentara – de pe facebook, unde eu nu am cont, atunci nu ne ramane decat sa parafrazam pe un pasoptist care zicea ca „traductiunile nu fac o literatura” si sa spunem, la randu-ne: „facebook-ul e departe de a produce literatura!” Cel mult, taclale de un anume nivel intelectual.
Prefacandu-ma a nu observa ca notatia lui Iulian Tanase de la pagina 51 poate fi luata ca un suprarealist poem in linia lui Daniil Harms: „Potrivit datelor oficiale furnizate de catre Secretariatul de Stat pentru Culte, in judetul Bacau sunt 666 de lacase de cult. Sa nu ne ingrijoram, frati bacauani si de alte nationalitati; peste trei zile vor fi 667”.
