Inainte de 1990, in Pitesti, exista un loc anume, un magazin mai exact spus, in care cel putin in anumite momente ale anului coada era mai mare decat la alimentarele unde se vindeau tacamuri de pui ori cafea nechezol. Curios lucru, in locul cu pricina nu se comercializau nici alimente, nici televizoare color, frigidere sau carti rare, ci obiecte de manufactura. I se spunea simplu, Fondul Plastic, si era magazinul Uniunii Artistilor Plastici (UAP) din Arges, magazin in care cei binecuvantati de natura cu talent artistic isi puteau comercializa creatiile. O camaruta de doar cativa metri patrati aflata in capatul Galeriei de Arta Metopa din Complexul Mobilux, care in zile de sarbatoare devenea neincapatoare, era in acele vremuri singurul loc din care puteai cumpara un cadou deosebit pentru cineva drag.
O oaza de libertate si bun gust
Devenise ceva obisnuit ca de 1 sau 8 martie, la sfarsit de an dar si in preajma marilor sarbatori religioase, Fondul Plastic sa fie luat cu asalt de pitestenii dornici sa achizitioneze din produsele de exceptie expuse aici spre vanzare. Martisoarele lucrate manual in materiale precum sticla, rasina sau lemn, obiecte din sticla pictata, tablouri in miniatura, figurine, statuete, bibelouri unicat, jucarii si chiar haine in pas cu moda erau doar cateva din punctele de atractie ale magazinului. Puteai chiar sa dai comanda unui artist pentru o lucrare anume daca punga iti permitea acest lucru. Fondul Plastic era considerat atunci si o mica oaza de libertate in care, desi erau supusi regulilor dure ale comertului comunist, artistii isi puteau promova si valorifica cat de cat talentul si munca. De asemenea, in acelasi loc, pitestenii cu simtul frumosului puteau gasi obiecte pe care restul comertului socialist refuza sa le aseze in raft.
Economia de piata a schimbat lucrurile
Din pacate, Fondul Plastic si-a pierdut cu mult din gloria de alta data, in spatiul respectiv functionand acum un magazin strict specializat in comercializarea celor necesare artistilor plastici (pensule, vopseluri, etc…). Doar de 1 Martie reinvie putin agitatia de alta data, cand putinii creatori care se mai ocupa cu asa ceva isi expun spre vanzare martisoarele. Profesorul Ion Pantilie, unul dintre stalpii artelor plastice din Arges, ne-a declarat ca artistii plastici care se ocupa cu acest tip de manufactura sunt inca in numar destul de mare, singura diferenta fiind ca nu mai vin toti sa-si vanda creatiile prin Fondul Plastic. Unii incearca sa faca acest lucru pe cont propriu, altii apeland la alte centre comerciale specializate sau nu, unii dintre ei au reusit sa se impuna pe piata, altii nu. Gusturile oamenilor s-au mai rafinat, ne-a spus acelasi profesor Pantilie, si unii dintre cei care faceau bani frumosi cu lucrarile lor inainte de 1989 nu au reusit sa se adapteze la aceasta schimbare. Intr-adevar, recunoaste domnia sa, in anii de dinainte de 1990, comertul de care vorbim avea alt parfum. Acum, artistii sunt ceva mai risipiti, unii ramanand sau devenind nume de referinta, altii pierzandu-se in anonimat.
