Odata cu venirea toamnei si apropierea incet-incet de sfarsitul ciclului calendaristic, satele traditionale din sudul tarii, Moldova si sudul Transilvaniei, celebreaza SIMEDRUL sau SUMEDRUL, straveche sarbatoare autohtona, inchinata unei divinitati protectoare a indeletnicirilor pastorale.
,,Focul lui Simedru” se aprinde in toata splendoarea sa pe dealuri, la raspantii de hotare, la margini de ape, coltul blocului, curtea scolii. Se spune ca acest obicei isi are datina in satul Rucar, din sudul zonei intracarpatice: pe un ,,pat” de cetina se inalta un brad inalt, ,,cat turla bisericii” care se aprinde ca o torta spre cer. La oras, obiceiul si-a pierdut din originalitate: se folosec peturi, cauciuc, lemne de tot felul. Sub imensa torta se aduna intreaga colectivitate a satului, sau, dupa caz, la oras, copiii curiosi… – ,,Hai la focul de Simedru!”.
Femeile daruiesc ,,ofrande” de paine, colaci, fructe, nuci, copiilor, fetelor, flacailor. La sat, baietii iau taciunii aprinsi, aruncandu-i pe ogoare si in livezi, ca invocatie solara si a fertilitatii, prin caldura si lumina astrului ceresc. La oras, copii se multumesc sa stea in jurul focului si sa se afume serios. La lumina si caldura rugului, satenii se ospateaza intr-un festin comun, pentru toti stramosii neamului. Apoi incing ,,jocul lui Simedru”, o mare hora in jurul bradului, care invoca cerului norocul, prosperitatea noilor familii ce urmeaza sa se inchege in Cislegile toamnei, inaintea Postului Craciunului.
Pe vremuri se organizau Targurile de Simedru, adevarate evenimente ale toamnei, unde veneau si tarafurile de muzicanti ai satelor, ,,ceterasii” – cum li se spune in Transilvania – raspandindu-se printre multime si cantand ca intr-un concurs de melodii, pentru a fi pretuiti si angajati in vederea nuntilor din Cislegile toamnei. Targurile de Simedru deveneau ocazii pentru schimburile economice, dar si pentru cele culturale, intre satele, zonele si tinuturile carpatice.
Sarbatoarea Sumedrului se celebreaza pe 26 octombrie, iar calendarul crestin ortodox a suprapus ziua de comemorare a Sfantului Dimitrie al Tesalonicului, supranumit ,,Izvoritorul de mir”, cu aceasta serbare inchinata mosilor si stramosilor. Cu ocazia acestei sarbatori, se aduc ofrande de tot felul, ce formeaza ,,cununa roadelor” din ,,camarile toamnei”, pentru a le aduce spor in toate, sanatate, putere si bucurie in intampinarea ninsorilor si a sarbatorilor.
Putine locuri mai sunt unde se pastreza traditia, nealterata. Se pare ca azi nu se mai cunoaste semnificatia adevarata a acestei sarbatori, copiii de la oras nici nu inteleg sensul „focului lu’ Simedru”!
