După îndelungi deliberări, am decis că a sosit vremea să dau un interviu, pentru că marți, 8 octombrie, este o zi specială: ,,Femei în campanie” se joacă și la Sala Dalles, începând cu ora 20.00. Și cum vorbim despre un spectacol de comedie cu rază de acoperire politică, iar în politică ,,darea și luarea” întrețin întreg ecosistemul, nu doar că voi da un interviu, dar îmi voi și lua un interviu. Acum, partea grea în a-ți lua singură un interviu este că nu te decizi cine să fie aia deșteaptă: tu, Iulia, cea care pui întrebările sau tu, Iulia, cea care răspunzi. E un fel de rivalitate între cele două tabere care nu pricep că jurnalistul trebuie să-și pună în valoare interlocutorul, nu invers, motiv pentru care deja a intervenit o a treia Iulia, ca să le despartă. Voi face tot posibilul să țin acest interviu sub control. Dumneavoastră bucurați-vă de acest interviu!

Dacă cei dinainte furau într-o veselie, ăștia de azi fură într-o dușmănie

*Mai știe România să se râdă?

**Știu că ai vrut să fii ironică, dar nu cred că este cea mai fericită idee. România și-a cam pierdut și din simțul ironiei, și din simțul umorului. România mai degrabă se hăhăie decât… ,,se râde”. Iar partea aia care nu ,,se râde”, ar băga pamfletul,  umorul în general, în Codul Penal.

*România sau clasa politică din România?

**Și, dar mai ales… și! Să-ți dau un exemplu! La Pitești, avem anual un bal, Balul Ancheta, care anul acesta urmează să se desfășoare la mijlocul lui noiembrie. La acest Bal, echipa prezintă, de fiecare dată, un moment de umor. Acum ceva ani, se dedicau cântece de un pamflet destul de usturător celor care ocupau înalte scaune politice și administrative, iar lumea chiar râdea. Și râdea cu poftă. Cei vizați se considerau privilegiați că jurnalistul a creat special pentru ei un moment memorabil. Înțelegeau că pamfletul reprezintă doar o tușă mai îngroșată și că nu râdem de ei, ci râdem cu ei, de moravurile noastre, ale tuturor. De vreo câțiva ani, nu doar că nu se mai râde cu poftă, ci au apărut privirile dușmănoase, pentru că parte dintre politicienii pe care îi avem azi confundă lucrurile.

În căpșorul lor s-a creat o mare confuzie, cum să a fi serios înseamnă a susține în dorsal ditamai morcovul. Și-au cumpărat cu bani un piedestal atât de înalt încât au pierdut demult contactul cu ei înșiși, cu realitatea și, pe alocuri, cu bunul simț. Aș putea spune că, dacă cei dinainte furau într-o veselie, ăștia de azi fură într-o dușmănie. Însă noi, în spectacolul ,,Femei în campanie” alegem, ca și în viața reală, să nu abordăm lucrurile cu dușmănie, ci cu umorul care a ajutat poporul acesta, de fiecare dată, să facă față realității.

Este nevoie de umor într-o lume în care unii ar vrea să cenzureze până și râsul

*Cei de la Click! au titrat că ați fi noua trupă stil Divertis.

**Departe de noi aroganța de a pune un egal, pentru că nu ne-a luat Dumnezeu mințile și avem simțul proporțiilor la purtător. Cred, însă, că această comparație poate ajuta publicul să înțeleagă puțin ceea ce facem noi. Avem în comun pamfletul, satira, ironia și autoironia, dar și interesul pentru a pune sub lupă clasa politică și societatea în care trăim. Cred că facem un fel de arheologie a vremurilor noastre, dar cu zâmbetul pe buze. Și, mai ales, fără bip-uri și cu multă muzică, întrucât mesajul nostru este transmis, în bună parte, prin intermediul cântecului.

* Nu v-a fost teamă că lumea este suprasaturată de politică, indiferent că vorbim de un spectacol de umor, într-un an cu atâtea tururi de scrutin?

**Ba da, ne-a fost teamă, dar nu ne-a păsat. A fost un proiect mult prea provocator ca să-i spunem ,,pas” și bine am făcut, pentru că aveam multe de spus, dar mai ales de cântat. Modul în care a fost primit spectacolul ne-a făcut să realizăm că este nevoie de așa ceva într-o lume în care unii ar vrea să cenzureze până și râsul. Din acest punct de vedere ne îndreptăm într-o direcție periculoasă, spre o dictatură a lui politically correct, spre o societate care nu mai are anticorpii cu care să se apere împotriva corupției, a imposturii, a non-valorilor cocoțate în vârf de băț, a situațiilor care în orice țară normală la cap ar fi de netolerat. Ne-am întors la presa de partid, frica nu a părăsit nici acum birourile clasei muncitoare, iar manipularea funcționează cu motoarele turate la maximum. Înainte nu puteam vorbi liber; astăzi o facem, dar cuvântul nu mai are nicio greutate. Umorul, însă, rămâne aceeași armă, singura care, în același timp, este și pansament.

Din cauza talentului nativ cu care politicienii se fac zilnic de râs, spectacolele de comedie au ajuns să fie luate în serios

SPAȚIU PUBLICITAR

*Care a fost cea mai mare provocare în a realiza acest spectacol?

**Cea mai mare provocare a fost concurența nemiloasă din partea clasei politice. E greu să faci umor, voluntar, punându-ți neuronul la contribuție, când politicienii noștri fac zilnic umor involuntar. Păi numai fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, a livrat text pentru zece spectacole de comedie politică. Când, vreodată, cu toată dragostea pentru absurdul de situație, am putea scrie noi un monolog atât de bun, pe bază de cormorani? Din cauza acestei concurențe, din cauza talentului nativ cu care politicienii se fac zilnic de râs, spectacolele de comedie au ajuns să fie luate în serios. Ne întreabă lumea, la final de spectacol, de la ce partid suntem și la ce posturi candidăm. Asta după ce cântăm texte în care le transmitem că… ,,Uniți furăm mai bine!”. Cred că le surâde ideea… Poate și pentru că până acum nu au fost făcuți părtași la marea japcă națională unde… doar unii se ,,sacrifică”.

*Pe scenă apare și o mască de porc la un moment dat. Care e ideea?

**E cam de porc să pui o astfel de întrebare dar, în fine… În niciun caz nu vrem să transmitem, așa cum facil s-ar putea înțelege, că avem o clasă politică ce râmă în mocirlă. Sub nicio formă! Porcul reprezintă prin excelență ideea de sacrificiu. Dacă nici politicienii nu se sacrifică pentru noi… De Crăciun asta facem: când nu sacrificăm conducători, sacrificăm porcul. Sau se sacrifică el pentru binele nostru.

*Emoții pentru spectacolul de marțea aceasta?

**Formulează, rogu-te, întrebarea până la capăt: marți, 8 octombrie, ora 8 seara, la Sala Dalles… Atâta promovare să-ți faci și tu! Da, avem toate emoțiile, ca de fiecare dată. Dar abia așteptăm să ne bucurăm cu electoratul nostru cu IQ inclus!

*Asta cu IQ inclus e aroganță sau… ce?

**De ce, te simți?

Bine că ești tu deșteaptă!

Auziți, cine a pus-o pe asta să ia interviul?!

(pauză de publicitate)

*La final, așa, mai în scârbă, că mi-ai făcut nervi, te-aș ruga să-mi spui care este formula cu care faci acest spectacol și care oricum e mai bună decât tine!

**În mod obligatoriu e mai bună decât mine, pentru că întotdeauna mă însoțesc de oameni mai buni și mai talentați. E vorba de aceeași formulă cu care am făcut și ,,Povești de adormit adulții”: Dana Florian – cantautor, voce versatilă, om de mesaj și mare amatoare de subtilități și Elena Albu – muziciană, violonistă de excepție, extrem de creativă și expresivă, un om care efectiv arde pentru arta sa.

*Poate la al treilea spectacol vă gândiți la o compilație între ,,Femei în campanie” și ,,Povești de adormit adulții” și faceți ,,Femei de adormit adulții”…

**Poate pui și tu la final un link unde poate lumea să vină să ia bilete pentru spectacolul de marți. Ai avea mai mult haz…

*Iaca!

https://www.facebook.com/events/1857113471465200