„Dupa ce taci multa vreme, limba nu te mai asculta” sunt cuvintele cu care lady Capuletti, personajul devenit principal, isi incepe relatarea faptelor petrecute intr-un oras al secolului al XV-lea – Verona invrajbitelor familii Capuletti si Montecchi. Din fericire, pe interpreta rolului doamnei Capuletti limba o asculta perfect, asa ca pe scena de la Studio a Teatrului „Al. Davila” ii poate da glas personajului. Si nu numai doamnei Capuletti ci si Julietei si doicai. Pentru ca in spectacolul „Lady Capuletti”, Luminita Borta intreprinde un maraton al personajelor, le imprumuta replici, atitudini, stari le da posibilitatea de a-si exprima parerile, sentimentele, credintele. Este de 3 ori femeie, si – poate ca bonus – de 5 ori barbat.
In viziunea autoarei Nina Mazur, Lady Capuletti – „o patriciana mandra, sotia unuia dintre cei mai bogati si mai stimati cetateni ai Veronei”, nu a avut o viata tocmai fericita, asa ca, desi tanara (aproximativ 26 de ani), a hotarat sa intre in manastire. O intelegem: maritata la nici 13 ani cu un barbat de peste 40 pentru care simte doar repulsie, este o mama care si-a pierdut fiica, o iubita care si-a pierdut amantul. Dar pentru ca atunci cand „intri de bunavoie in manastire e ca si cum ai intra in mormant”, canonul primit – tacerea este usurat de o oglinda; singura prezenta care-i va aminti figuri ramase dincolo de zidurile manastirii.
SPAȚIU PUBLICITAR
„Casatoria cu un batran inseamna asternutul rece” asa ca dupa moda timpului lady Capuletti are un amant – nimic extravagant, ca doar „coarnele barbatilor din familia Capuletti sunt o traditie de familie”. Amantul doamnei Capuletti, puternic, brav, – adevarata surpriza pentru cunoscatorii operei lui Shakespeare – este Tybalt, cel mai bun spadasin al Veronei. Doica Julietei este purtatoarea de mesaje intre cei doi indragostiti, o „codoasa cu ochii vii, vicleni” care-i platea astfel stapanului dispretul pe care acesta il manifesta fata de serviciile ei. Doamna Capuletti credea ca „Tybalt e fericit sa aiba o legatura cu o signora maritata” si ca sotul sau nu-i cunostea iubirea secreta. Totul a fost o rutina fericita pana in ziua in care isi da seama ca signor Capuletti este la curent cu iubirea sa secreta si printr-un biletel lapidar anuleaza o intalnire cu Tybalt. Dezamagit de mesajul pe care-l interpretase ca pe o ruptura Tybalt, isi cauta o moarte mascata intr-un duel. „Nici douazeci de Montecchi nu l-are fi infrant pe Tybalt daca nu si-ar fi dorit moartea” este convinsa lady Capuletti. „Nu-mi placea tanarul Romeo, visator si pofticios, un prapadit” sustine lady Capuletti. Un prapadit care i-a ucis iubitul, doar din vina ei. Dar daca Tybalt a murit din vina ei, „Julieta a murit din greseala… Era pura nu suporta minciuna, cand a murit Tybalt a plans atat de mult incat parea ca vrea sa spele cu lacrimi tarana de pe mormantul lui.”
Atrasa de Romeo pe care-l cunoscuse la bal, Julieta „refuza politicos” casatoria cu Paris („sunt indatorata… sunt nevrednica de a fi logodita cu un barbat atat de vrednic”) starnind mania tatalui sau: „nerusinato, spurcaciune, secatura, te mariti sau pleci din casa mea!”. Din pacate, prea prinsa de propria poveste de iubire cu final trist, doamna Capuletti ignora drama sentimentala a fetei pe care o repede: „fa cum vei sti… eu nu mai vreau sa stiu de tine”. O face crezand ca o casatorie cu contele Paris este tot ce poate fi mai bun pentru fiica sa ajunsa domnisoara la aproape 14 ani, intr-o vreme cand in Verona erau destule sotii si mame mai tinere decat ea. Nici macar ultimul strigat de durere al Julietei („mama, mai amana cununia cu o saptamana, cu o luna sau faceti-mi patul nuptial in fundul gropii unde zace Tybalt”) n-a fost luat in seama pe pamant. Dar – comenteaza lady Capuletti – se vede ca „acolo sus a fost auzit”. Se dovedeste ca acele mici ezitari, neatentii, optiuni facute (gresit) intr-o secunda, prioritati prost alese, o intalnire amanata fara explicatii, o replica prea dura, oricat de neinsemnate par, pot schimba orice destin…
Contrabalasand registrul tragic al textului Ninei Mazur, regizoarea Nevena Miteva a impanat cu cateva citate din Shakespeare, mai ales cu umorul gros, popular al doicii („cand o sa te faci mare, pe spate o sa cazi… „Sa scada ea?/ Ba va spori, fireste/ langa barbat, femeia creste…”), pasaje care prind bine. Finalul piesei Ninei Mazur este un citat nu din „Romeo si Julieta” ci din „Hamlet”: „Restul e tacere…” si-asa a fost prea mult sange. Sangele lui Tybalt, al lui Romeo, al Julietei. Sange, sange sange…
Textul interesant prin viziune, semnat de ucraineanca Nina Mazur, i-a servit un material foarte ofertant bulgaroaicei Nevena Miteva si mai ales actritei Luminita Borta. In acest adevarat recital in care in mai putin de o ora Luminita Borta este obligata sa treaca prin pieile si starile a 8 (opt!) personaje, regizoarea Nevena Miteva pune in valoare calitatile actritei, care se misca dezinvolt intr-un personaj sau altul, se incarca de amaraciune, de ura sau se veselie, totul cu dreapta masura…
Daca adaugam ca in spectacolul pitestean personajul Luminitei Borta este imbracat in costumul creat de bulgaroaica Marieta Golomehova, avem intr-adevar dimensiunea reala a ponderii creatiei unei adevarate internationale feminine in „Lady Capuletti”. Daca as face un text pentru un spot publicitar la spectacolul „Lady Capuletti” as folosi chiar o replica din piesa: „Si mai poveste decat povestea fetii/ este povestea lady-ei Capuletti”. Cel putin asa sustin dramaturgul Nina Mazur, regizoarea Nevena Miteva si actrita Luminita Borta.
