Iubeşte jazz-ul, blues-ul şi muzica rock şi nu vrea să facă, de dragul afirmării, compromisuri cu pasiunea sa pentru muzică. Asta pentru că, ne mărturiseşte piteşteanca Mădălina Stan, industria muzicală te limitează ca artist, te forţează să te încadrezi în nişte tendinţe în care poţi să nu te regăseşti. ,,Arta nu are preţ” ne mai spune Mădălina, în interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde.
Când ai realizat că muzica poate juca un rol fundamental în viaţa ta?
Nu pot spune că a existat un anumit moment, consider doar că muzica a fost undeva în mine dintoteauna. A crescut odată cu mine şi a ajuns să mă acapareze în întregime.
Cum ai putea descrie primul tău contact cu publicul în calitate de artist?
S-a întâmplat cam pe la 11 ani, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. Era într-un spectacol susţinut de tatăl meu, Nelu Stan, care deasemenea cântă. Odată intrată pe scenă am fost copleşită de emoţii, însă tot atunci a fost şi momentul în care am realizat că emoţiile te ajută să exteriorizezi publicului arta din tine şi să comunici empatic. E ca un fel de bumerang, dacă ai reuşit să arunci ce ai simţit tu, se întoarce la tine cu aceeaşi intensitate. Astfel am învăţat că emoţiile pot fi constructive dacă ştii să le stăpâneşti.
La cate evenimente sau concursuri ai participat de-a lungul timpului?
Am participat la numeroase concursuri, spectacole de caritate, evenimente precum Simfonia Lalelelor sau premierea olimpicilor sportivi, dar şi petreceri private. Am cântat îm mall-uri, hypermarket-uri sau pub-uri.
SPAȚIU PUBLICITAR
Au existat şi momente dificile pe plan muzical?
Prea puţine, iînsă nu le-am lăsat să mă afecteze, sau cel puţin nu atât de tare încât să-şi pună amprenta asupra mea, fiindcă eu ştiu ce vreau să fac şi practic nu au făcut altceva decât să mă facă mai puternică.
Ce gen de muzică abordezi cu preponderenţă ?
Mă adaptez, încerc să-mi aleg piese care să mi se muleze pe voce cât mai bine, însă marile mele “iubiri” au fost şi vor rămâne jazz-ul, blues-ul şi nu în ultimul rând muzica rock. Pot spune că fac parte din categoria celor ce nu doar aud muzica, ci a celor ce o ascultă şi subliniez asta, îi înţeleg mesajul şi mă inspiră ca artist.
Ai fost susţinută de prieteni ori familie în drumul tău către succes?
Celor din jur li s-a părut ceva firesc faptul că eu fac asta, evident că de foarte multe ori am fost încurajată şi apreciată pentru ceea ce fac, însă cel mai bine mă simt atunci când sunt apreciată de cei ce reuşesc să mă cunoască prin ceea ce transmit eu.
Ştiu că este un clişeu întrebarea asta, dar… care sunt planurile tale de viitor?
În primul rând cred că am fost înzestrată şi cu talentul de profesor, iubesc foarte mult copiii şi mi-aş dori să îi învăţ să exteriorizeze arta din ei. Din punct de vedere muzical, însă, nu mi-aş dori să mă comercializez, ci mai degrabă să am un public poate mai mic, dar care să aprecieze şi să înţeleagă mesajul meu.
Ce părere ai despre industria muzicii uşoare româneşti de astăzi?
Bine spus “industrie”… Aş vrea să fiu distantă de lumea asta a industriei muzicale, deoarece consider că arta nu are un preţ, industria muzicală te limitează ca artist, pentru că te obligă să abordezi anumite tendinţe care “prind” la toate tipurile de public şi odată cu asta te face să renunţi la unicitatea ta.
Dacă ar trebui să dai un sfat unui alt tânăr talentat, dar aflat la început, ce i-ai spune?
Sincer, există un singur lucru care îmi vine în minte acum legat de aspectul acesta şi anume “trust the voice within” (ascultă-ţi vocea interioară) .
Te simţi împlinită la momentul de fată din punct de vedere artistic, simţi că ai putea să oferi mai mult?
Din punctul meu de vedere animalul este limitat, însă omul întotdeauna va putea face mai multe pentru sine va putea avansa, va putea oferi mai mult decât la momentul actual, se autodepăşeşte, e într-o continuă desăvârşire de sine.
Cu alte cuvinte mereu e loc de mai bine …
Da …fiecare experienţă te poate schimba sau îţi poate oferi un plus, fie ea bună sau rea.