In 1768, doi diplomati, francezul Choiseul (Jean Christophe Bouvet) si austriacul Mercy d’Argenteuil (Steve Coogan) pun la cale o alianta franco-austriaca menita sa apropie cele doua state si sa creeze o alianta capabila sa se opuna Angliei si Prusiei. Ca urmare, in 1770 tanara arhiducesa Marie-Antoinette va fi trimisa la Paris pentru a pecetlui in patul nuptial alianta politica. De aici incepe filmul de autor al Sofiei Coppola care este regizor, scenarist si producator.
Marie Antoinette (Kirsten Dunst), primeste vestea apropiatului maritis, odata cu medalionul cu „poza” mirelui Ludovic August (Jason Schwartzman), imbratisarea de binecuvantare dar si avertismentul mamei sale Maria Tereza (Marianne Faithfull): „Ai grija, Versailles-ul nu este Viena”. Apoi este condusa de prietenele sale (Clara Braiman, Melodie Berenfeld) pana la granita de unde este preluata de intendenta curtii franceze contesa de Noailles (Judy Davis), adevarat jandarm al etichetei. La trecerea frontierei Marie-Antoinette trebuie sa lase tot ce este austriac, prietene, catel, rochie, pantofi, ciorapi, chiloti, pentru a intra incepand de la haine in noua sa conditie de principesa mostenitoare – „delfina” a Frantei.
SPAȚIU PUBLICITAR
In cateva zile schimba mersul apasat de la Viena cu mersul plutit de la Versailles, padurea vieneza pe cea de la versailleza si prietenele sale austriece pentru noile prietene parizience printesa de Lamballe (Mary Nighy) si ducesa de Polignac (Rose Byrne). Din momentul in care a pus piciorul pe pamant francez a trait dupa eticheta curtii franceze. Ceremoniile de trezire, imbracare, servirea mesei, participarea la serviciul religios, culcare devin puncte fixe in programul sau zilnic.
Daca la inceput „transparenta totala” de la curtea Frantei cu delfina tinuta in pielea goala in dormitorul elegant dar friguros pana cand fiecare doamna de onoare ii ofera o piesa din vestimentatie i se pare ridicola, in final o accepta, amuzata. Eticheta rigida contine in „fisa postului” sarcini greu de acceptat. Transformarea unui act fiziologic cum este nasterea, in spectacol public petrecut in fata intregii curti o face sa se simta „stanjenita si umilita”. „Poate ca e ridicol, dar asta-i Versailles-ul”, o consoleaza intendenta curtii amintindu-i poate vorbele mamei sale, Maria Tereza.
Daca viata sexuala a oricarui simplu cetatean este o problema privata, aceea a mostenitorului tronului (si apoi a regelui) este o problema de interes general, o chestiune de stat. „Noroc si spor la treaba” ii ureaza cuplului regele Ludovic al XV-lea (Rip Torn) la sfarsitul ceremoniei casatoriei. Numai ca spre ingrijorarea tuturor mariajul ramane neconsumat cam sapte ani, iar discutiile nocturne din patul conjugal al tinerei perechi, departe de a fi parte din preludiu, aluneca mai ales despre marea pasiune a lui Ludovic al XVI-lea – incuietorile de la usi.
Sfaturile primite de Marie-Antoinette la mama sa Maria Tereza ar fi utile oricarei neveste incepatoare: „Totul depinde de sotie care trebuie sa-i inspire sotului dorinta sexuala, sa fie dornica si dulce, nu morocanoasa”… Maria Theresa nu-si putea explica cum Marie Antoinette o fata atat de frumoasa nu are capacitatea de a-si „inspira” sotul, punand in pericol alianta franco-austriaca, echilibrul politic in Europa, si chiar propria-i situatie la curtea Frantei.
Importanta “actului fizic” este viu discutata, intrebari ca “a deflorat-o delfinul pe delfina? A facut delfinul fapta?” se aud in tot Parisul, iar “spioana austriaca” este considerata vinovata pentru nereusita. “Marea lucrare” va fi indeplinita dupa 7 ani, dupa vizita lui Iosif al II-lea (Danny Huston) la Paris, iar intre 1778 si 1786 Marie Antoinette va aduce pe lume 4 copii (dintre care doar prima nascuta Maria Tereza “Madame Royale” va ajunge la maturitate).
Filmul Sofiei Coppola descrie bine curtea lui Ludovic al XV-lea dominata de contesa Du Barry (Asia Argento), favorita „venita de la bordel”, impopotonata cu rochii ciudate si incarcata de bijuterii. Acesta este mediul in care se formeaza tanara Marie-Antoinette care nu-si intelege prea bine nici statutul, nici rolul la curtea Frantei. Neglijata de un sot prea prins cu vanatorile, amatoare de dans, de zaruri, de dulciuri si de multa, multa sampanie, Marie Antoinette arata ca o „prajiturica roz” sau bleu, toata numai volane, panglici, cu gropite in obrajii puternic fardati dupa moda epocii. Prizoniera a etichetei, cauta sa-si alunge plictiseala prin achizitii de rochii, palarii si bijuterii, dansand la baluri mascate, sau prin extravagante precum „satucul” in care cu mai bine de doua secole inaintea Reginei Elisabeta a II-a si a doamnei Michelle Obama, se juca de-a tarancuta cultivand legume si crescand gaini, rate, oi si capre. Dintre cele cateva flirturi filmul Sofiei Coppola retine relatia reginei cu suedezul Axel de Fersen (Jamie Dornan).
Din pacate, pentru tanara Marie-Antoinette Franta o constituia doar curtea frivola, iar cand s-a maturizat era deja prea tarziu. Tocmai cand renuntase la excesele adolescentine si se maturizase, „palavragii de pe malurile Senei” (cum ii numea Immanuel Kant pe francezi) transformati in revolutionari, o trimit la intalnirea cu ghilotina. Dar filmul Sofiei Coppola se opreste la data la care familia regala este adusa de la Versailles la Paris. Din acel moment avea sa traiasca mai putin de 3 ani in care va albi si va imbatrani, incat in ziua executiei la doar 39 de ani va fi greu de recunoscut. Nu a fost nici „spioana austriaca”, nici „frigida cu pantecul sterp”, dar a fost in mod sigur „Madame Deficit” si contrarevolutionara fara sanse. Iar imaginea de cheltuitoare zvapaiata si adultera pe care Marie Antoinette a adus-o in mentalul epocii, ca si indemnul adresat poporului francez (si negat vehement de regina) de a manca cozonac in lipsa painii, a contribuit din plin la declansarea revolutiei de la 1789.
Intr-o larga desfasurare de forte (casting Antoinette Boulat si Karen Lindsay-Stewart) in atmosfera frivola preluata din romanul Antoniei Fraser “Marie Antoinette: The Journey” Sofia Coppola, aduce pe ecran intreaga curte a Frantei dinaintea si din primele luni ale revolutiei intr-o impresionanta defilare de rochii si peruci, de cai si caini (cu bijuterii). Cu imaginea semnata de Lance Acord, cu muzica rock si up-datari din muzica lui Rameau, cu o armata de stilisti si de creatori de costume filmul Sofiei Coppola reuseste sa descrie in 123 de minute anii frumosi ai Mariei Antoinette centrandu-se pe cateva evenimente: cununia (1770), incoronarea (1775), inaugurarea Micului Trianon, nasterea intaiului copil (Maria Tereza 1781), parasirea fortata a Versailles-ului si aducerea la Paris familiei regale (6 octombrie 1789). Dar varful artistic al filmului este – fara niciun dubiu – interpretarea reginei Marie-Antoinette de catre Kirsten Dunst, un adevarat recital de talent si rigoare profesionala.