Un interviu flash realizat de Dumitru Augustin Doman cu Mihai Golescu, directorul ziarului ,,Argeșul liber”

*Dumitru Augustin Doman: – Domnule Mihai Golescu, sunteți directorul celui mai longeviv ziar din Argeș, din 22 decembrie 1989 până astăzi. După experiența aceasta de 32 de ani, în ce direcție credeți că merge presa românească?

**Mihai Golescu: – Spre spectaculos și investigarea realității, iar din când în când și spre aflarea adevărului.

*Ne adaptăm din mers, jurnaliști și cititori? Cât de dificil este să trecem de la cititul pe hârtie, la cititul pe monitor sau pe tabletă?

** Cei ce citesc ziarul pe hârtie, așa o vor face mereu. Cât vor trăi! Cei tineri preferă internetul.

*Dar, în definitiv ce mai e presa astăzi, când informația se transmite în timp real pe rețelele de socializare? Mai are influența de acum 30 de ani?

**Da, mai are pentru cei educați să creadă în valorile clasice: familie, școală, biserică, instituția respectului șamd. Restul procesează informația și o valorifică, uneori uitând de ea. Dacă nu aduce fericirea.

*Informație, comentariu, analiză – aceasta este presa dintotdeauna. Dar, când sunt interese mari la mijloc, cum e acest război din Ucraina, presa nu devine și intoxicare și dezinformare?

**E și război informațional, e și manipulare cât cuprinde. Unora li se întâmplă lucruri teribile, după care… mor.

*În ziarul Argeșul aveți și un supliment cultural săptămânal, precum ziarele interbelice. E rentabil un  asemenea supliment într-un ziar județean?

**Da, spre marea surpriză a unora dintre colegii mei care n-au agreat ideea, dar ulterior au recunoscut că s-au înșelat. Paradoxal, mai există oameni care iubesc poezia, cultura, viața spirituală. Grație lor mai suntem și noi pe piață.

*Dacă ați putea hotărî de unul singur, cui i-ați decerna Premiul Nobel pentru Pace pe 2022?

**Nu l-aș acorda, fiindcă mai toți oamenii noștri atotputernici sunt duplicitari. Au o față de purtare și una pentru eternitate.

*Când și cum credeți că se va încheia războiul din Ucraina?

**Când Ucraina nu va mai avea carne de tun.

*Din concurența presă-rețele de socializare, cine credeți că va învinge?

** Deocamdată rețelele, dar vremea ziarului, a cărții nu va dispărea niciodată. Doar că nu vor mai fi ca astăzi, ci… virtuale. Către lumea asta mergem și noi. Dar nu cei de azi. Noi mai putem degusta ceva delicii.