Manuale unice sau mai puţin unice, calitatea manualelor de astăzi nu mai este, nici pe departe, precum cea de ieri. Amatorism ar fi, în opinia filosofului, fost ministru al Educaţiei, ceea ce-i caracterizează pe actualii autori de manuale. Mihai Şora dă şi exemplul unui manual excepţional, dar demult dispărut de pe băncile şcolilor. Şi din programă!
,,Am prins un asemenea manual de astronomie și pot spune că nu era doar bine gândit, ci de-a dreptul pasionant pentru orice copil care își pune măcar în treacăt întrebări despre margini, despre lună și infinit, despre spațiu și timp, ce înseamnă o cometă sau unde duce calea ferată din orașul lui.
Traian Popp, aici, ori Eliza Zotu, N. Abramescu („Lecțiuni de cosmografie“), Gheorghe Naneș, Maria Theohari, Constantin Pârvulescu („Noțiuni metodice de astronomie“) – toți erau profesori străluciți, înainte de a deveni autori de manuale pentru cursul secundar. Toți – între 1931 și 1946.
Din 1948, manualul de astronomie va fi o traducere după manualul sovietic.
Astăzi, nu cred să mai existe nici acela, pentru că astronomia – adică tocmai știința care va răscoli viețile și obiceiurile omenești în următoarele decenii – a fost scoasă din programa școlară. Cum au fost scoase logica și limbile clasice: o lovitură de grație pentru un sistem educativ cât de cât coerent și preocupat de vigoarea mentală a copiilor.
Tot ce se întâmplă, zilele acestea, legat de manualele școlare stă sub semnul amatorismului, al nepriceperii infatuate, al păguboasei lipse de viziune. Neantul activ. La limită, el poate fi mai demobilizator și distructiv decât orice moment de slăbiciune, infirmitate sau stângăcie pe care îl va fi trăit învățământul românesc în anii precedenți. Pentru că aruncă în ceață tocmai punctele cardinale ale educației. Iar unul dintre ele este viitorul copiilor.” scrie Mihai Şora.
Mai citeşte şi