Ne influențează cărțile pe care le citim, filmele pe care le vedem, muzica pe care o ascultăm, oamenii pe care îi întâlnim și suntem ceea ce suntem datorită lor. Ne influențează locurile în care se întâmplă, la un moment dat, să fim. Locurile în care ne-am născut, în care am crescut, în care am copilărit, în care ne-am îndrăgostit. Acolo unde ne tragem sufletul de care ne e dor. Prinși de vâltoarea cotidianului, suntem tentați să nu le mai dăm importanța cuvenită.
Să facem așadar, ce se cuvine! Să le redescoperim! Căci și locul sfințește omul…
Imagine și postprocesare: Vali Vlad
Dacă îmi spunea cineva că am să mă întorc tot aici, îi spuneam că e nebun. Iată, sunt la Valea Stânii într-un loc în care m-am născut, am crescut, am citit, m-am format, m-am și îndrăgostit. Abia acum îmi dau seama că nu locurile excentrice, frumoase, spectaculoase pe care le-am vizitat în viața mea însemnau ceva pentru mine. Nu!
Valea Stânii, căci de aici vă vorbesc, este locul în care m-aș întoarce ori de câte ori este nevoie, mă întorc pentru că aici locuiesc mai nou, doar pentru că eu am crescut împreună cu copacii ăștia din spate. Liniștea asta pe care o auziți sau o percepeți nu v-o poate da nimic pe lumea asta. E un loc pe care nu vă doresc să-l vizitați. Niciodată! Fiindcă nu vreau ca Valea Stânii, satul în care m-am născut și am crescut, să se transforme în Valea Prahovei.
Așadar, nu veniți la Valea Stânii, mi-e foarte bine aici!
