În numărul din iunie al revistei de cultură ,,Argeş”, editată de către Centrul Cultural Piteşti, scriitorul Liviu Ioan Stoiciu trage un semnal de alarmă cu privire la faptul că adevărata cultură trăieşte la limita subzistenţei şi că rarele tentative ale statului de a mai arunca o mână de bani către zona aceasta se izbesc de nişte prejudecăţi păguboase.
,,Am făcut ochii mari, citind în iunie 2015 un titlu: <Televiziunile și posturile radio primesc 15 milioane de euro de la Guvern pentru emisiuni culturale>. Mare minune.” scrie Stoiciu, în debutul articolului său, punctând primele reacţii venite în urma unei asemenea veşti:
,,Pe scurt, spune comunicatul: Guvernul a aprobat, printr-o OUG, <unele măsuri pentru susținerea operatorilor economici din domeniul audiovizual care produc și difuzează emisiuni cu specific de informare, educare și cultural de interes public>. Mai
exact: <Guvernul a decis că operatorii economici din domeniul audiovizual pot beneficia de finanțare în baza unei scheme de ajutor de stat al cărui buget va fi în suma de 67,5 milioane de lei, respective echivalentul a 15 milioane de euro, cu posibilitatea suplimentarii acestuia.Perioada de valabilitate a schemei de ajutor de stat este 1 iulie 2015 – 31 decembrie 2016, însă va putea fi prelungită. Schema de ajutor de stat se va elabora în conformitate cu legislația europeană în materie de ajutor de stat și va fi aprobată prin Hotărâre de Guvern, act normativ care va stabili criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, numărul estimativ al acestora, categoriile de cheltuieli eligibile, precum și procedura
de acordare și monitorizare>.
Am reținut: Schema de ajutor de stat se va elabora în
conformitate cu legislația europeană.
Reacția imediată? <Un membru CAN vorbește de ticăloșie> — ordonanța de urgență a fost contestată de un membru „portocaliu” din CNA, Valentin Jucan, îl citez: <Constat că Ordonanța promovată de Executiv nu are nicio legătură cu apelul public pe care l-am formulat în data de 14 aprilie a.c., prin care propuneam instituirea unui Fond audiovizual al cărui
unic scop era susținerea proiectelor editoriale educativ-culturale, în niciun caz susținerea generală a unor posturi de televiziune prin mecanisme care pot
asigura clientelismul politic… Se adoptă o măsură mai mult decât îndoielnică, care demonstrează un singur lucru: primulministru Victor Ponta s-a folosit de propunerea mea, transformând o măsură care sprijină exclusiv apariția emisiunilor educativ-culturale în, cel mai probabil, mecanism de susținere financiară a posturilor de televiziune fidele actualului
Guvern. Mai mult: Centrul pentru Jurnalism Independent, Active Watch si Convenția Organizațiilor de Media resping ideea ajutorului de stat pentru televiziuni în campania electorală și solicită Guvernului să retragă Ordonanța de Urgență privind instituirea acestui tip de sprijin financiar
pentru operatorii economici din audiovizual, considerând „inoportună instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru televiziuni, în perioada 2015-2016”, deoarece are „un uriaș potențial anticoncurențial”, în condițiile în care „instituirea unor astfel de măsuri în plin sezon electoral (a doua jumătate a anului 2015 și anul 2016) ridică majore semne de întrebare în ceea ce privește intențiile
Guvernului și erodează de la bun început credibilitatea televiziunilor care vor primi
astfel de ajutoare>. Subvenționarea și promovarea culturii decredibilizează
audiovizualul!
Potrivit scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, ,,e inadmisibil că prejudecata legată de politizare, clientelism și corupție omoară sponsorizările de stat (și nu numai pe cele de stat; lipsa unei legi viabile a sponsorizării prin inițiativă particulară, mereu subminată de Ministerul Finanțelor, care se teme că pierde bani-grămadă la bugetul de stat prin acordarea unor facilități acestor sponsori privați ai culturii, a lăsat cultura vie în mizerie; uniunile de creație trăiesc financiar de azi pe mâine).”
Liviu Stoiciu a mai punctat un aspect deloc de neglijat, anume că, în timp ce Academia Română este finanţată de la stat şi nu mai strigă nimeni că este subordonată politic, Uniunea Scriitorilor supravieţuieşte, de la Revoluţie, de la o zi la alta.
,,Nu mai pun la socoteală eroarea făcută de USR imediat după Revoluție, când a cerut să iasă de sub protecția statului (USR avea subcapitol prevăzut în Bugetul României, până la Revoluție, alături de Academie; natural, Academia n-a cerut să fie scoasă după Revoluție din Bugetul României, și n-are nici o problemă cu supraviețuirea financiară), tot de teama subordonării USR de către puternicii zilei, postcomuniști, mereu schimbați, de hachițele lor, de care ar fi depins. Hachițe de partid. Azi USR ar fi pe cai mari dacă ar fi reintrodusă cu subcapitol în Bugetul României (Românie care are obligații față de creatorii ei originali, scriitori, în stare să-i perpetueze identitatea prin scris), asemenea Academiei,
înțelegând, în timp, că partidele aflate la putere n-au nici un amestec în viața noastră literară, public, nici la nivel de conducere a USR (că fiecare scriitor are simpatiile lui politice, e treaba lui). Din păcate, nu trăim vremuri care să încurajeze creația și cultura de valoare, originală, profesionistă.”