Saptamana aceasta, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Arges a acordat, prin directorul Cristian Cocea, traditionalele premii de excelenta in domeniul culturii. O misiune dificila pentru domnul director, mai ales ca, asa cum bine spunea, „ in lumea de azi binele este mai greu de facut decat raul”. Cum nu a vrut sa-si asume o astfel de grea responsabilitate, aceea de a nominaliza castigatorii, directorul Cristian Cocea a preferat sa desemneze o comisie de jurizare alcatuita din directori de institutii de cultura judetene si din presedintii uniunilor de creatori, filialele locale. Premiile de anul acesta nu au mai fost in bani, ci in… tablouri purtand semnatura lui Augustin Lucici. Aceste tablouri au fost special create pentru eveniment si intruchipeaza strazi si case vechi din Pitesti, unele dintre acestea distruse, altele aflate in ruina.
Varianta seaca
La maniera absolut seaca, lucrurile au decurs la modul urmator: fiecare dintre directorii de institutie sau dintre presedintii de uniuni ale creatorilor si-au premiat… excelenta. Astfel, „Premiul de Excelenta pentru muzica” a revenit profesorului universitar doctor Vasile Vasile, titular al Catedrei de Pedagogie muzicala Pitesti, autor al uneia dintre cele mai apreciate carti in materie de istorie muzicala – „Tezaur muzical romanesc din Muntele Athos“.
Premiul pentru arta plastica a fost castigat de catre pictorul Ion Pantilie, autor a numeroase expozitii in tara si strainatate, profesor prin mana caruia au trecut multi pictori de valoare. Premiul pentru literatura i-a fost oferit prozatorului Dumitru Augustin Doman, pentru „Moartea noastra cea de toate zilele”, carte care, in acest an, a dat lovitura in materie de premii obtinute la concursuri literare in intreaga tara. Premiul pentru teatru i s-a oferit, in absenta, actorului Dan Ivanesei, premiul pentru management cultural directorului Bibliotecii Judetene, Octavian Sachelarie si premiul pentru
animatie culturala si jurnalism, poetei Denisa Popescu.
SPAȚIU PUBLICITAR
Vasile Vasile a adormit audienta
Sa intram, insa, in culisele acestui eveniment, pentru a va prezenta cateva dintre picanteriile care le-au scapat profanilor intr-ale vietii culturale argesene. Asadar, la auzul premiului castigat, profesorul universitar si doctor pe deasupra, Vasile Vasile, aproape ca nu s-a mai oprit din vorbit, trecand cu lejeritate de la imnul „Desteapta-ta, romane”, care ar fi luat nastere dupa un colind din zona Arges, la Neagoe Basarab si muntele Athos. Pe multi i-a apucat cascatul, mai ales ca distinsul profesor avea probabil impresia ca se afla la un curs de facultate, iar cei din sala ii sunt invatacei.
Pantilie a inghitit in sec la primirea tabloului de la invatacelul Lucici
Episodul cel mai savuros a fost acela in care pictorul Ion Pantilie a primit drept premiu un tablou de la fostul sau student, Augustin Lucici. „Uite asa am ajuns si eu in posesia unor lucrari ale lui Augustin Lucici” a declarat Pantilie, lasand sa se inteleaga ca, in alte imprejurari, nu ar fi dat un ban pe creatiile fostului elev. In paranteza fie spus, Pantilie nutreste o statornica invidie in ceea ce-l priveste pe Lucici, intrucat acesta nu numai ca are expozitii foarte valoroase, dar vinde si mai mult decat el, avand, pe langa simtul artistic, si un ascutit simt negustoresc. Drept dovada si faptul ca Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu i-a achizitionat cu bani frumosi picturile sale, pentru a le oferi drept premii la aceasta manifestare.
Premiul lui Doman i-a stat in gat lui Ionita
Anuntarea castigatorului premiului pentru literatura a ridicat pulsul altora! In momentul in care prozatorul Dumitru Augustin Doman a fost declarat castigator, maestrul Marin Ionita si prozatorul Aurel Sibiceanu au parasit sala. Ce-i drept, Sibiceanu a revenit, Ionita, insa, nu. Acest fapt l-a mahnit destul de tare pe Doman care, la final, ne-a marturisit: „O sa solicit sa nu mi se mai dea niciun premiu, pentru ca de fiecare data cand obtin unul se ridica Ionita si pleaca”. Lui Doman nu i-a mai ars nici de bufetul de… socializare de la final, si a plecat direct la Centrul Cultural Pitesti.
Denisa Popescu si dedicatia pentru tovarasa inginer
Un moment de-a dreptul savuros l-a constituit discursul Denisei Popescu, cea care a dedicat premiul obtinut doamnei director adjunct al Bibliotecii Judetene Arges, Mihaela Voinicu. „Jurnalismul cultural nu-i un camp de batalie in adevaratul sens al cuvantului. Nu-i cel putin la fel de spectaculos decat mondenul, politica, faptul divers, sportul.. Insa este foarte complicat, tinand cont de structura celor care populeaza acest camp de batalie, pana ajungi sa-i cunosti, sa empatizezi cu ei si sa intelegi ceea ce doresc ei sa inteleaga. O sa va rog sa-mi permiteti sa ma simt ca la Oscar si, pentru ca am vazut ca acolo se obisnuieste sa dedici premii cuiva, am sa va rog sa-mi permiteti, cu toata buna credinta, sa dedic acest premiu unei persoane care observ ca devine din ce in ce mai speciala in viata mea. Cred in principiul budist care spune ca prietenii, ca si dusmanii, sunt invatatorii nostri. Asa ca am sa va rog sa-mi permiteti sa dedic acest premiu doamnei director ajunct, inginer Mihaela Voinicu, cea care, daca nu m-ar fi obstructionat in ultimii ani de zile in materie de comunicare virtuala, n-as fi reusit sa ard atatea etape si sa primesc acest premiu” a spus Denisa in fata audientei. In fapt, discursul a fost un pamflet, iar tovarasa inginer, care-l merita cu prisosinta, stie foarte bine de ce l-a primit.
