Nu este niciun secret că nu am fost fan al Cenaclului Flacăra, ci mai degrabă un admirator al muzicii care s-a făcut înainte de acesta și în paralel cu acest cenaclu. De asemenea, nu am fost niciodată un admirator al lui Adrian Păunescu. Poate unde nu mi-au plăcut niciodată oamenii care dezvoltă un cult pentru propria personalitate și consideră că li se cuvine să disprețuiască pe alții după bunul plac. Mărturisiri în acest sens sunt multe din partea celor care au avut de-a face cu el.

Însă modul în care cenaclul a fost pus la zid zilele acestea de către Instititul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) și faptul că organizarea în 2022 a unui nou Cenaclu Flacăra a fost condamnat mi se pare cam mult. ,,Evenimentul este un afront la adresa memoriei victimelor” transmite IICCMER. Potrivit acestuia, ,,Cenaclul Flacăra a avut drept scop îndoctrinarea comunistă a tinerei generații și susținerea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu”.

Poate că eram prea mică să înțeleg pe deplin ce s-a întâmplat în acei ani, dar am citit mult, am ascultat mărturisirile celor care au trăit în apropierea fenomenului și am înțeles că lucrurile nu pot fi tranșate în negru și alb. În mod cert, fără aprobarea lui Ceaușescu, acest cenaclu nu ar fi existat, cu atât mai mult cu cât mulți artiști ai vremii au fost vânați, cenzurați și purtați prin beciurile Securității. Probabil că în mintea dictatorului, genul acesta de manifestări, la care se mai dădea și cu ,,Trăiască!”, ar fi putut reprezenta o supapă a tensiunilor acumulate în societate.

Însă miile, sutele de mii de oameni care veneau să asculte Cenaclul nu erau acolo pentru propagandă. Credeți că majoritatea celor scoși cu forța în stradă la aplaudat și ovaționat dictatorul o făceau din convingere? Aiurea! Mulți dintre ei erau scârbiți, dar preferau să joace această șaradă ca să-și vadă liniștiți de viață și să nu aibe de-a face cu Securitatea. Omul de rând nu se ducea la Cenaclu tremurând de nerăbdare să ovaționeze un dictator. Cenaclul era o gură de aer, era locul în care aproape că vâna acele cuvinte, acele versuri, acele mesaje anti-sistem mai mult sau mai puțin subtile. Era locul în care se formase o energie specială, locul în care, tineri fiind, vibrau pe melodiile de dragoste, locul în care se simțeau puțin mai liberi.

Chiar și presupunând că Cenaclul ar fi reușit, într-un mod… subliminal și diabolic, să țină niște mase sub control, Revoluția ar fi avut loc tot cu programarea judicioasă a tovarășilor și a Securității, asta dacă nu cumva încă mai credeți că a fost rezultatul voinței libere a poporului. Că poporul a achiesat și că a ieșit sincer în stradă, asta e altă treabă.

• ,,Readucerea în prezent a unor formule care, în acea epocă, au avut, cu indicații de la partidul-stat, exclusiv un rol propagandistic nu reprezintă decât o imensă ofensă adusă victimelor totalitarismului comunist. Este o rușine pe care trebuie să ne-o asumăm cu toții. Acesta a fost semnalul de alarmă pe care am intenționat să îl aducem în atenția opiniei publice și vom continua în această direcție, pentru că tocmai acesta e unul din scopurile principale ale Institutului pe care îl conduc: să identifice persoanele care au contribuit, fie doar propagandistic, la valorizarea pozitivă a unui regim aberant și, dacă ne referim stricto sensu la Cenaclul Flacăra, la întărirea cultului personalității dictatorului Nicolae Ceaușescu.” – aceasta este poziția IICCMER față de ceea ce s-a întâmplat, zilele trecute, pe plaja de la Corbu, acolo unde, sub organizarea fiului lui Adrian Păunescu, cenacliștii au urcat din nou pe scenă.

Cei prezenți la eveniment, însă, au văzut altceva și au simțit altcumva. ,,Viața noastră unde e? Viața noastră, ce-ați făcut cu ea?!” – a răsunat cu noi înțelesuri în zilele noastre, dar la fel de anti-sistem ca și atunci pentru că, nu-i așa, ticăloși au fost, ticăloși sunt încă.

De ce a venit publicul în număr destul de mare? Iată câteva opinii ale celor care au fost acolo:

• ,,Ne amintim de tinerețe. Simplu și frumos.”
• ,,Cenaclul Flacăra cred că ține de ce am vrut fiecare să ne rămână. Mie, de exemplu, mi-au rămas două mesaje: <Capul de la Turda> și <Lumină pentru toți>.”
• ,,Noi am mers să ne revedem prietenii dragi din lumea folkului, pe care doar un astfel de eveniment a reușit, anul ăsta, să-i strângă la un loc. A ieșit un spectacol emoționant. Azi, Cenaclul Flacără nu mai e o egidă, ci doar un pretext pentru coeziunea artistică. Unul suficient pentru cei care nu caută mai mult.”
• ,,Am fost si eu acum multi ani la asa ceva la Polivalenta. Ni s-a spus la incheiere, in uralele multimii, că nu vom reuși noi nici să zugravim ce a construit Ceausescu. Am stat apoi si m-am gandit cum se face că amintirile mele de când eram copil despre Cenaclu erau despre rebeliunea lor curajoasă împotriva sistemului… nu de blat cu el.”

Cei care au prins Cenaclul Flacăra nu au venit din nostalgie pentru regimul comunist, ci din nostalgie pentru propria tinerețe. Cât despre tinerii prezenți, cred că ies mult mai câștigați ascultând melodii cu versuri inteligente, nu mizeriile care rulează pe radiourile și televiziunile comerciale.

Este drept că în continuare prefer să ascult, spre exemplu, un Mircea Florian și nu genul de estetică muzicală propusă de Cenaclul Flacăra, cu care nu am rezonat niciodată dintr-un subiectivism la care cu toții avem dreptul. Însă modul radical, unilateral, în care unii judecă fenomenul cred că nu folosește nimănui și este și departe de adevăr.