Catalin Eremia nu mai are nevoie de nicio introducere. Ochiul sau de artist transforma fotografia intr-o adevarata opera de arta. Iar cand obiectivul aparatului se intalneste cu peisaje precum cele din Namibia… va lasam pe dumneavoastra sa vedeti ce se intampla, vizualizand fotografiile din galeriile atasate articolului. De asemenea, mai jos, puteti lectura interviul acordat de Catalin Eremia celei mai bune reviste din Arges – ,,Stilul tau”, revista pe care o puteti descarca integral de AICI pentru a mai afla noutati despre controversata Lavinia Nastase, consilier in Ministerul Culturii, pentru a patrunde in lumea copiilor talentati sau a va informa cu privire la noile modele Audi, disponibile si pe piata argeseana.
,,Sa privesti prin obiectivul aparatului de filmat agonia animalului patruns de fulgerul mortii nu este prea placut, mai ales pentru ochiul unui artist format sa surprinda frumosul in cele mai banale lucruri. Chiar daca este palpitant ca in loc de pusca sa tii in brate o camera de filmat tupilandu-te prin tufisuri si sa fii atent la semnalul vanatorului profesionist care iti spune <Motor, filmeaza!> in timp ce el trage, tot mai patrunzator este fiorul pe care il simti imortalizand locuri si lucruri inedite”
– Catalin Eremia.
Cei care il cunosc pe Catalin Eremia stiu ca pasiunea lui este fotografia si nicidecum vanatoarea. Anul trecut, in octombrie, la rugamintea unui prieten din Constanta, a mers la vanatoare. Dar nu oriunde, ci tocmai in Africa de sud-vest, in Namibia. Arma lui a fost o camera de filmat. Dupa mai multe incercari esuate, am ajuns la studioul lui Catalin Eremia intr-o zi in care agenda lui de lucru era foarte incarcata. Printre umbrelute, lumini, trepiede si sedinte fotografice am reusit, intr-un final, sa stam de vorba despre fotografie si aventura lui in Namibia.
Cum a decurs o zi de vanatoare in Namibia?
Ne trezeam dimineata devreme, in jurul orelor 5:00-6:00. Serveam micul dejun si apoi plecam cu masina de safari, un autoturism special echipat si absolut necesar pentru parcurgerea distantelor de pe intinsele ferme. Grupul era format din vanatorii oaspeti, insotiti fiecare de un vanator profesionist namibian (professional hunter) si tracker-ul, un bastinas care lua urma animalului. Am ramas uimit de capacitatea acestuia de a aprecia, dupa urmele gasite, care este varsta animalului, in ce directie s-a indreptat si timpul scurs de la momentul trecerii lui prin acel loc. Cu alte cuvinte, distanta si directia in care s-ar putea afla animalul. Prima parte a vanatorii se incheia in jurul orei 13:00, cand ne intorceam la ferma unde ne era servita masa de pranz. Dupa o pauza de doua – trei ore, timp alocat siestei (care coincide si cu perioada de inactivitate a vanatului), urma o noua deplasare in teren pentru continuarea vanatorii. Cu jumatate de ora inaintea apusului, ziua de vanatoare se incheia, toata lumea se aduna la ferma pentru cina. Dupa cina incepeau discutiile despre ziua de vanatoare, despre rezultatele obtinute si se faceau planurile pentru ziua urmatoare. Acesta a fost programul meu timp de doua saptamani. Misiunea mea a constat in realizarea unui film documentar despre vanatoare cu tot ce implica ea: cautarea si urmarirea vanatului purtator de trofeu medaliabil, gasirea pozitiei optime de tragere si vanarea acestuia, urmata de pregatirea primara a vanatului (eviscerarea).
Ce fel de mancaruri va erau servite?
Pe langa ceai, cafea, oua, produse lactate am mancat diverse preparate pe baza de vanat, cu tot felul de sosuri si garnituri atat de delicioase incat imi lasa gura apa cand ma gandesc. Erau foarte bine organizati, chiar daca nu beneficiau de utilitatile pe care le ofera un hotel. Nu cred ca am mancat vreodata ceva mai bun.
Unde ati dormit?
Dormitul – o experienta de neuitat. Cortul a fost locuinta noastra pe parcursul intregii desfasurari a Safariului. Cand intram seara in cort trebuia sa fiu atent la insecte si soparle. Intr-o seara ma astepta in pat, nerabdatoare, o soparlita. Spray-ul de insecte mi-a fost un bun camarad, recomandat pentru un somn linistit.
SPAȚIU PUBLICITAR
Au mai fost si alte intamplari?
O, da! Localnicii povesteau despre existenta unui sarpe, mamba neagra, mai periculos decat o cobra, a carui muscatura te paralizeaza. Iti imaginezi prin ce clipe de cosmar am trecut intr-o noapte cand am auzit fermoarul de la intratea in cort cum se deschide. Am luat camera cu infrarosu, am indreptat-o catre directia intrarii in cort si, intr-adevar, fermoarul era deschis pe o mica portiune de jos in sus, suficient cat sa se strecoare sarpele in cort. M-au trecut toate transpiratiile stiind ca ceva s-a strecurat in cort, mai ales ca nu vedeam nimic nepoftit in jur, pana cand am indreptat lumina infrarosie in jurul patului si am observat o coada care iesea de sub pat. Era un caine. De atunci a dormit cu mine in cort ca sa-mi anunte eventualii musafiri nepoftiti.
In afara de trairile intense din timpul noptilor dormite in cort, ce te-a impresionat la aceasta tara?
Au fost mai multe lucruri. In primul rand, Namibia este o tara foarte curata. Nu se arunca nimic pe jos. Pana si in savana se aplica aceasta regula cu atat mai mult pentru chistoacele de tigari. In al doilea rand, insotitorul nostru ne-a demonstrat cum o planta uscata, daca o pui in apa in 2-3 ore, inverzeste. La ei, daca ploua o zi, a doua zi totul este verde. Dar cel mai mult mi-a placut asfintitul. Soarele era imens in pustietatea aceea si peisajul magnific.
Te-ai gandit vreodata sa realizezi o expozitie de arta fotografica?
Am foarte multe fotografii din care ar trebui sa selectez pe cele care s-ar incadra intr-o anumita tema, ceea ce presupune timp de care nu prea dispun. Am participat insa cu multe fotografii la diferite concursuri tematice, unele dintre ele fiind premiate. In anii 1996-1998, am avut fotografii selectionate pentru Salonul National de arta fotografica de la Suceava si Salonul National Universitar Ploiesti. Am obtinut locul II la un concurs organizat de Play Boy la sectiunea ,,nud artistic” si fotografii care au fost publicate in reviste de specialitate (Photo Magazin).
Ce inseamna fotografia pentru tine?
La inceput a fost doar o pasiune pe care mai apoi am transformat-o in meserie facuta cu pasiune. Intotdeauna incerc sa imbunatatesc calitatea fotografiei si sa fiu original. Oricum, este greu sa copiezi in acest domeniu. Oricat ai incerca, nu-ti va iesi la fel. In spatele imaginii pe care o vedem sunt multe trucuri, invizibile cu ochiul liber. Stapanirea tehnicii nu este suficienta pentru realizarea unei fotografii artistice.
Foto: Catalin EREMIA
