Scriitorul Dumitru Augustin Doman nu ar fi resimțit foarte greu această perioadă. Are livada sa cu vișini în care se poate plimba în voie, iar peniței de scris îi priește liniștea. Mai mult, îl inspiră tot absurdul în care trăiește și lucrează la povestiri cu personaje inspirate din realitatea momentului pentru că… ,,din tâmpiți, imbecili, cretini și dictatori, toți prozatorii fac personaje memorabile”.
L-a scârbit, în schimb, modul în care autoritățile s-au raportat la cei peste 65 de ani, cărora le-a impus ore speciale de părăsire a domiciliului. Paradoxal, vârsta înțelepciunii a fost tratată ca o vârstă a iresponsabilității totale.
#,,Până-n pandemie, la 8,30 dimineața ieșeam la terasă o oră ca la Poiana lui Iocan: politică, literatură, taclale, umor”
,,Credeam că o dictatură, o revoluție și o democrație originală sunt tot ce mi-a fost dat să trăiesc evenimențial în această viață. Ei bine, iată că suntem și martorii unei grozăvii precum această pandemie. În 43 de zile, am ieșit din curte de două ori câte o jumătate de oră. Chiar dacă puteam să mai ies o oră pe zi, n-am făcut-o, în primul rând din silă față de niște „organe” polițienești zeloase și discreționare, că altfel cred că sunt suficient de responsabil să mă protejez și să-i protejez și pe cei din jur. Dar, aflu și că noi, ăștia 65+ suntem priviți ca niște infractori periculoși. Așa că am stat în casă ca un pușcăriaș care n-a violat, n-a ucis, n-a furat. Apoi, nu poți ieși și pentru că nu poți bea o bere pe terasă cu un prieten. Până-n pandemie, la 8,30 dimineața ieșeam la terasă o oră ca la Poiana lui Iocan: politică, literatură, taclale, umor.” ne mărtusisește scriitorul din Curtea de Argeș.
#,,Din tâmpiți, imbecili, cretini și dictatori, toți prozatorii fac personaje memorabile”
Membru al Uniunii Scriitorilor și autor al multor cărți care l-au consacrat drept un nume de referință cel puțin în literatura județeană, Dumitru Augustin Doman bifa anual o serie de festivaluri literare. Pademia le-a anulat și pe acelea!
,,În perioada asta, am pierdut și niște festivaluri literare cu tradiție. Trebuie spus că, după 1990, viața literară în România este foarte animată de numeroasele festivaluri literare, unde 30-40 de scriitori socializează, fac polemică în timpul dezbaterilor, dar mai ales la un pahar de vin, se dau premii, se fac schimburi de texte pentru reviste și schimburi de cărți cu autograf, se fac poze de grup.”
Dacă muzicienii sau actorii sunt legați direct de mirosul scenei și de contactul cu publicul, în privința scriitorilor lucrurile sunt ceva mai ușoare. Pandemia în sine și persoanele care o gestionează devin subiect și personaje de carte. Altfel, se știe, niciun scriitor din România nu trăiește din vânzarea propriilor cărți, așa că pandemia a fost un fel de… pagubă-n ciuperci.
,,Artiștii încearcă să se adapteze la nenorocire. Muzicienii cântă on line sau pun pe saituri concerte de acum zece ani. Actorii înregistrează recitaluri de poezie, monologuri etc. și le difuzează tot așa. Este lăudabil, de ce să nu recunoaștem. Dar, toate reprezintă un surogat. Mirosul podelei scenei de la spectacolul de la „Bulandra” și o notă falsă a unui fagotist de la filarmonică nu pot aduce autenticitate la computer.
La scriitori e mai ușor cumva. Măcar în ce mă privește. În perioada asta nenorocită, pe lângă că am îngrijit livada, am dat cu motocoasa prin curte și prin grădină și prin livadă, am și scris câteva povestiri, vreo trei chiar parabole cu distopia pandemiei. Și, dacă nu înnebunesc stând în curte – ”Stai în casă, Stai în casă!” slogan imbecil! – scriu o carte întreagă de povestiri satirice în care am un personaj memorabil – sper – un general de brigadă care conduce țara în vreme de pandemie, unul Nelu …Turcu! Din tâmpiți, imbecili, cretini și dictatori, toți prozatorii fac personaje memorabile. După puteri, de! Sper să reușesc și eu cu unul măcar.” ne-a mai mărturisit scriitorul argeșean. Abia așteptăm să recunoaștem personajele!
