În acest week-end, scriitorul argeşean Ion Lică Vulpeşti a plecat la cele veşnice. S-a stins la vârsta de 78 de ani, lăsând în urma sa nenumărate scrieri despre satul românesc.
Ion Lică Vulpeşti a obţinut premiului I pentru proză, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, în 1981şi a lăsat moştenire volume de proză precum: „Ziua cu gândurile-n hăţuri” (1981); „După amiezi cu cai” (1987); „Dom’ Petrică şi celelalte” (1991); „Prinţul cenuşiu” (2004); „O poală cu ouă” (2006), „Dintr-o palmă” (2016). De-a lungul timpului a publicat studii, articole şi recenzii în revistele: „Argeş”, „Luceafărul” şi „România literară”. Totodată a fost preşedinte al Cenaclului literar „Liviu Rebreanu” Piteşti (1974-1978) şi membru fondator al Filialei Piteşti a Uniunii Scriitorilor din România (2002).
SPAȚIU PUBLICITAR
Originar din comuna Dobroteasa, satul Vulpeşti, judeţul Olt, Ion Lică Vulpeşti a desfăşurat activitate didactică în şcoli (Tigveni, Merişani) şi licee („Mihai Viteazul”, „Zinca Golescu”) din Argeş; între anii 1990-1991 a fost inspector şcolar general în cadrul Inspectoratului Şcolar Argeş.
Poate că nu a fost un scriitor de manual, dar, cu siguranţă, a fost un om de mare bun simţ, lucru care le lipseşte unor scriitori poate mai talentaţi decât domnia sa.
,, A fost primul scriitor cu care am interacționat, care mi-a citit primele poezii pe când eram în clasa a zecea de liceu, m-a îndrumat, la rugămintea fostului meu profesor de română Ion Ciorici, m-a introdus la cenaclul literar „Liviu Rebreanu” al Palatului Culturii Pitești. După 1990, am colaborat, m-am bucurat de prietenia domniei sale. A fost și este un mare scriitor, un profesor desăvârșit, dar a fost și un om exemplar. Un om fără dușmani în jungla literară – iată un caz rarisim ! Nu pot scrie acum mai multe, sunt sub impresia aflării tristei vești. Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Drum bun, domnule Lică!” a scris directorul Filarmonicii Piteşti, Jean Dumitraşcu, pe contul de Facebook.