4,3K
Nascut cu o zi inainte de marea sarbatoare a Sfintei Marii, in anul 1941, Thurry Stefan, adoptat de musceleni in anul 1995, este un artist total. Balerin de exceptie, sef de promotie al Scolii de Balet din Timisoara, coleg pe scena teatrului de pe malul Begai, la teatrul „Constantin Tanase” din Bucuresti sau pe platourile de filmare cu mari nume ale scenei romanesti, cum ar fi Toma Caragiu, Amza Pelea, Stefan Iordache sau Gheorghe Dinica, indragit de copii in personaje gen Aurica din filmul „Veronica”, clovnul din „Fram ursul polar”, „specialistul” platit sa-l jefuiasca pe nea Marin, miliardarul fara voie, ori regizorul de culise din filmul „Actorul si salbaticii”, Thurry Stefan a intrat in constiinta publicului ca unul din artistii memorabili ai scenei romanesti. Astazi la saptezeci de ani, maestrul este la fel de jovial ca intotdeauna. Chiar daca nu mai apare pe scena, in atelierul sau din Campulung transforma foite de cupru in lucrari care innobileaza simezele galeriilor de arta din Campulung si din tara.
In afara de sanatate nu-si mai doreste nimic, a dus la bun sfarsit tot ce si-a propus, cu o singura exceptie: faptul ca nu a jucat in rolul lui Mercutio din Hamlet, dar asa cum ne-a declarat, daca nu la jucat pe scena, probabil il joaca zi de zi, in viata cotidiana. In cele ce urmeaza nu ne vom opri asupra biografiei a artistului, ci va propunem evocari ale unor farse actoricesti, din culise sau de pe scena.
Mamaaa…sunt aici, ma vezi..!
„Pe la 13 ani am vrut sa ma vada mama artist. Faceam figuratie la opera Aida, pe atunci se platea bine. I-am luat mamei bilet in primul rand ca sa fiu cat mai vizibil. Incepe spectacolul, noi imbracati in costum de soldat egiptean ne invarteam in cerc ca sa dam impresia de forta, de imensitate si vine scena teribila cand, dupa orizont, aparem intreg plutonul in fata regelui, caruia trebuia sa-i puna coroana. Ca un facut, in fata mea se asezase un vlajgan de doi metri, iar eu nu ma vedeam deloc. Atunci ce mi-a trecut prin cap: i-am desfacut costumul din spate, ala nu avea chiloti pe el, si simtind costumul cum ii aluneca, a iesit definitiv din scena, atunci eu am trecut in locul lui strigand cat ma tinea gura: „Mamaaaa…sunt aici, ma vezi!”. Dupa intamplarea asta, sase luni nu am avut voie sa calc pe la opera!”.
Nicu Constantin s-a ales cu vaselina pe ochelari
„Cu Aurelian Andreescu faceam tot felul de farse, multe dintre ele au ramas in cartea de aur a teatrului. Era o iarna ca in basme, ningea cu fulgi mari cat pumnul, eu eram in cabina la televiziune cu Nicu Constantin si cu Aurelian. La un moment dat Aurica zice: Hai sa-i facem o farsa astuia. Nicu Constantin purta doua perechi de ochelari, una de scena, iar alta pentru condus masina. Fiind tarziu, il rog sa ma repeada si pe mine, eu nu-mi gasisem pe atunci gazda, dormeam in teatru, la „Tanase”. Inainte sa plec, ii iau ochelarii de sofat, ii ung cu vaselina pe lentile si-i asez la loc in buzunar. Plecam, intra Nicu in masina, baga cheia in contact, isi aseaza ochelarii pe nas si-l vad ca incepe sa stearga cu maneca parbrizul prin interior. Niciun rezultat. Opreste masina, sta cateva minute, suceste iar cheia in contact, mai freaca ce mai freaca geamul, se da jos si incepe sa stearga parbrizul pe dinafara. Nervos ca nu se intampla nimic, foindu-se in dreapta si in stanga, a pus mana pe o lentila, degetele i-au alunecat si abia atunci si-a dat seama ca de fapt ochelarii sunt…cu probleme.”.
Fotografii… cu cacat
„Aveam doi colegi care faceau pantomima: Anton si Romica. Acuma era o scena in care unul facea pe fotograful cu un aparat din acela vechi, cu burduf, asezat pe trepied, unde trebuia sa bagi capul sub o panza. Cred ca ati vazut sceneta de multe ori la televizor. Fotograful baga acolo capul iar cu mana facea semn mai la stanga, mai la dreapta pentru a te incadra in poza. Eu stiam ca dupa doua numere veneau cei doi cu pantomima lor, m-am cacat pe ziar si am bagat cacatul in cutia aparatului de fotografiat unde baga el capul. Dar asta n-a fost tot, am pus aproape reflectorul, care avea un bec de cinci sute de wati, si-ti dai seama ce s-a facut in interior. Vine scena, ridica ala panza si ramane intepenit acolo, nemaiputand sa iasa. Ca sa scape, a luat aparatul, l-a azvarlit in culise injurand de toti dumnezeii!”.
