Fie din motive politice sau religioase, fie pentru faptul că abordau subiecte tabu pentru acele vremuri, multe cărți au fost interzise de-a lungul timpului. Sunt cărți pe care astăzi le putem citi fără nici o piedică. Shortlist.com a realizat un top 10 al cărţilor interzise de-a lungul istoriei. Află şi tu care au fost motivele!
1. Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)
,,Minunata lume noua” a fost scrisă în 1931 și publicată un an mai târziu. Lucrarea îi aparţine lui Huxley şi este foarte asemănătoare cu romanul ”1984”, al lui George Orwell. Romanul porneşte de la ideea unei societăţi distopice care, pentru a-şi controla cetăţenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane şi manipularea ei genetică, până la mascarea minciunii în adevăr absolut. Rezultatul este o combinaţie de realităţi orwelliene şi scene din cel mai pur SF, în care cărţile sunt arse şi singura cultură acceptată sunt preceptele unui conducător megaloman, în care apariţia unei ediţii de Opere complete de William Shakespeare poate duce la răsturnarea unui regim absurd, în care oamenii sunt concepuţi în imense incubatoare, iar cei neatinşi încă de morbul acestei „civilizaţii“ sunt izolaţi în rezervaţii.
De ce a fost interzisă: Inițial, autoritățile irlandeze au retras cartea de pe rafturi din cauză că trata o temă controversată – nașterea copiilor, iar autoritățile americane au încercat s-o elimine din curricula școlară din cauză că aborda ”teme negative”.
2. Fructele mâniei, de John Steinbeck (1939)
Lansat în 1939 și premiat cu Premiul Pullitzer, romanul lui Steinbeck are ca temă centrală efectele Marii crize economice asupra populației sărace de la țară. În centrul poveștii se află o familie de arendași, forțată să-și părăsească tărâmurile natale din cauza secetei, a problemelor economice și a schimbărilor din agricultură. Rămasă pe drumuri, familia Joad pornește spre California în căutare de pământ, locuri de muncă și demnitate. ”Fructele mâniei” este un roman despre viața pe timp de criză și despre speranța care trebuie să moară ultima, de preferat (să nu moară) deloc.
De ce a fost interzisă: În ciuda faptului că a fost foarte apreciată de elitele din lumea literară, cartea a fost interzisă și arsă masiv de populație. Oamenii au fost șocați de modul în care Steinbeck îi descrisese pe săraci, cu toate că mai târziu Steinbeck a mărturisit că aceasta a fost o versiune cosmetizată și înfrumusețată a ceea ce se întâmpla, de fapt, în comunitățile sărace și izolate de la acea vreme.
3. Tropicul Cancerului, de Henry Miller (1934)
Recunoscut astăzi ca unul dintre romanele cult din literatura americană şi una dintre capodoperele clasice ale erotismului, Tropicul Cancerului a apărut iniţial la Paris în 1934, fiind interzisă mai bine de un sfert de secol peste Ocean. Cartea reprezintă o combinaţie dezinhibată de ficţiune şi biografie, de naraţiune şi flux liber al conştiinţei, prezentând cu dezinvoltură aventurile adesea licenţioase ale unui tânăr scriitor american exilat în Parisul anilor ’30. El duce o existenţă marginală şi precară, învârtindu-se prin baruri, săli de dans, bordeluri şi locurile de adunare ale unei boeme adesea sordide, ale cărei excentricităţi şi excese le înregistrează într-un stil precis, necruţător şi complice-amuzat. Cartea îşi datorează renumele limbajului franc şi fără perdea, pasiunii cu care îşi trăieste naratorul momentele de disperare sau exaltare, precum şi paginilor vizionare, poetice, care dau cărţii o intensitate halucinantă. Tropicul Cancerului este o confesiune de neuitat, poate cea mai onestă carte scrisă vreodată, un text autobiografic al unui autor considerat în America „obscen”.
De ce a fost interzisă: Aproape imediat după lansarem președintele Curții Supreme de Justiție din Pennsylvania, Michael Musmanno, scria că Tropicul Cancerului ”nu este o carte. Este o hazna, o cloacă, o putrefacție, un canal ce colectează tot ce e mai putred în depravarea umană”. Este clar că societatea din acei ani nu era pregătită pentru ceea ce George Orwell avea să numească ”cea mai importantă carte a mijlocului anilor ‘30”.
4. Abatorul 5, de Kurt Vonnegut (1969)
Abatorul 5Billy Pilgrim, un soldat american dezorientat și prost pregătit, este capturat de armata nazistă în bătălia de la Bulge și luat prizonier la Dresda. Închis într-un abator dezafectat, botezat ”Abatorul 5”, Pilgrim și alți prizonieri de război, împreună cu mai mulți gardieni germani, se ascund într-un buncăr adânc, adăpostindu-se în timpul bombardării Dresdei. În ascunzătoare, însă, timpul începe să se deformeze, iar Pilgrim începe să aibă viziuni asupra trecutului și viitorului, inclusiv asupra propriei morți. Vonnegut scrie cu ironie şi umor, de cele mai multe ori negru, o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.
Romanul lui Vonnegut, devenit un clasic american, îmbină realismul cu SF-ul și atrage cititorul într-o lume incredibilă, în care se amestecă bombardamente, călătorii în timp, prizonieri de război, extratereştri de pe planeta inventată Tralfamadore, peste toate plutind mirosul aducător de moarte al iperitei.
De ce a fost interzisă: Cartea a fost primită cu nemulțumire de americani, care au considerat că nu este bine ca astfel de subiecte să fie expuse tinerei generații. De altfel, ”Abatorul 5” se află în topul 100 al celor mai controversate cărți, realizat de Asociația Americană a Bibliotecilor.
5. Versetele satanice, de Salman Rushdie (1988)
Cei doi protagoniști ai romanului sunt Bibreel Farishta, un superstar de la Bollowood, și Saladim Camcha, un emigrant care a rupt legătura cu identitatea sa indiană și trăiește în Anglia. Destinul îi aduce împreună într-un avion care explodează deasupra Canalului Mânecii și amândoi sunt salvați ca prin minune. O transformare miraculoasă se întâmplă, însă, în urma acestui accident: Farishta primește personalitatea arhanghelului Gavriil, iar Camcha pe cea a unui diavol.
De ce a fost interzisă: Comunitatea islamică a considerat opera lui Rushdie, și mai ales modul în care acesta tratează Islamul, o blasfemie. Cartea a fost interzisă în India și arsă în timpul unor demonstrații în Marea Britanie. De asemenea, Ayatollahul Khomeini, conducătorul suprem al Iranului, a emis în 1989 o fatwa prin care le cerea tuturor musulmanilor să-l ucidă pe Rushdie și pe editorii săi. De altfel, cartea este interzisă în toată lumea musulmană, mai puțin în Turcia.
SPAȚIU PUBLICITAR
6. Jurnalul unui adolescent timid, de Stephen Chboski (1999)
Inspirată de romanul ”De veghe în lanul de secară”, al lui J.D. Sallinger, această carte spune povestea adolescentului Charlie, care scrie mai multe scrisori unui prieten anonim. În aceste scrisori, Charlie povestește amănunțit despre timiditate, sexualitate și abuzul de droguri.
De ce a fost interzisă: Cartea a fost retrasă din bibliotecile din SUA din cauza conținutului sexual explicit, în special a temelor homosexuale abordate.
7. O lume se destramă, de Chinua Achebe (1958)
Cartea lui Achebe tratează influențele colonialismului Britanic și a misionarilor creștini asupra comunității africane Igbo, la sfârșitul secolului al XIX-lea. ,,O lume se destramă” s-a vândut în mai bine de 12 milioane de exemplare şi a fost tradusă în peste 50 de limbi.
Printre cei cu care împarte gloria tribului, Okonkwo este privit cu admiraţie şi încredere. El e un luptator puternic, are trei neveste, fii şi fiice care să-i ducă stirpea mai departe şi îndrăzneala care-l ajută să ţină piept oricărei nenorociri. Soarta îl loveşte însă la o sărbătoare, când, fără să-şi dea seama, omoară un băiat din acelaşi neam. Urmând legile strămoşilor, Okonkwo pleacă alături de familia sa în exil timp de şapte ani, şapte ani în care-şi rumegă mânia şi speranţele, în care-şi vede copiii crescând, în care-şi pregăteşte răbdător revenirea. La întoarcerea pe pământurile neamului, lucrurile nu mai sunt la fel. Glorioasa memorie a zeilor e ştearsă de apariţia dumnezeului unor străini: oamenii albi. În faţa acestei ameninţări necunoscute, micile duşmănii ale tribului pălesc, zeii Igbo îşi adună poporul la arme, iar Okonkwo simte mândria luptătorului de altădată făcându-i inima să-i tresalte în piept.
De ce a fost interzisă: Cartea a fost interzisă în Malaezia din cauza criticilor aduse colonialismului și consecințelor acestuia.
8. American Psycho, de Easton Ellis (1991)
American PsychoAmerican Psycho spune povestea unui tânăr educat și inteligent, care ziua lucrează ăe Wall Street, iar noaptea se transformă într-un criminal în serie. Cartea este extrem de violentă și scoate în evidență cele mai sumbre și malefice trăsături ale ființei umane.
De ce a fost interzisă: Cartea a fost primită cu multă indignare de public, iar Ellis a fost forțat să-și anuleze primul turneu din cauza amenințărilor cu moartea. Vânzarea romanului a fost restricționată în Germania, iar autoritățile canadiene și australiene au interzis-o.
9. Metamorfoza, de Franz Kafka (1915)
Metamorfoza este o nuvelă scrisă de Franz Kafka în 1912 și publicată prima oară în octombrie 1915 în revista Die Weißen Blätter. A fost republicată în volum în luna decembrie a aceluiași an la editura Kurt Wolff. Nuvela a rămas una din cele mai enigmatice opere ale secolului al XX-lea, generând numeroase interpretări, de la cele psihanalitice sau existențialiste, la cele religioase, marxiste sau etnico-istorice. Personajul principal al cărții este Gregor Samsa, un comis-voiajor obișnuit, care se trezește într-o dimineață transformat într-o insectă monstruoasă.
De ce a fost interzisă: Metamorfoza nu a fost singura carte interzisă a lui Kafka, întreaga operă a scriitorului evreu de origine cehă fiind interzisă în timpul regimului nazist și, mai apoi, în timpul celui sovietic.
10. Lolita, de Vladimir Nabokov (1955)
Profesorul Humbert Humbert devine obsedat sexual de o fată de 12 ani, Charlotte Haze. Pentru a fi cât mai aproape de ea, se căsătorește cu mama fetiței, iar după moartea acesteia devine tutorele lui Charlotte.
De ce a fost interzisă: După ce a fost catalogată de editorul Sunday Express drept ”cea mai murdară carte”, toate exemplarele cărții au fost confiscate în 1955, pe motiv că reprezentau pornografie infantilă. În anul următor, romanul a fost interzis în Franța.