Academicianul Solomon Marcus a pus diagnosticul societatii romanesti
Ajuns la venerabila varsta de 86 de ani, reputatul matematician Solomon Marcus gandeste mai coerent si mai proaspat decat multi reprezentanti ai intelectualitatii de varf din Romania. Am avut bucuria sa-l urmaresc saptamana trecuta, la Biblioteca Judeteana „Dinicu Golescu”, in cadrul unei dezbateri cu privire la perspectivele societatii contemporane, organizata de catre Asociatia culturala „Argedava”. Iar perspectivele sunt, in opinia domniei sale, dintre cele mai… sumbre. Asta pentru ca educatia, singura care ne-ar putea scoate din acest marasm, este bolnava la o maniera sistemica, pornind din familie, acolo unde pornirile interogative ale copilului sunt innabusite de ignoranta adultilor, si continuand cu sistemul de invatamant, populat de o mare de neaveniti, de manuale invechite si abordari pedagogice straine de spiritul generatiei zilelor noastre. Inclusiv mass-media reprezinta produsul unei educatii deficitare, motiv pentru care, sustine distinsul academician, este de inteles de ce intelectualitatea adevarata si cultura, in general, nu prea au loc pe ecranele televizoarelor, in ziare sau in mediul online. Din nefericire, astfel de reformatori ai educatiei nu prea ajung la „butoanele” decizionale, insa credem de cuviinta ca vocea lor ar trebui sa devina din ce in ce mai sonora, cu toata rezistenta la cultura a maselor. Tocmai de aceea va vom reda, in cele ce urmeaza, cateva consideratii pe care academicianul Solomon Marcus le-a expus la Pitesti, alaturi la raspunsurile la intrebarile adresate de catre publicatia noastra.
SPAȚIU PUBLICITAR
„Sunt mai multe Romanii? Care este Romania reala?”
In prima instanta, academicianul Solomon Marcus a descris, in ansamblu, societatea romaneasca a zilelor noastre, o societate.. derutanta, scindata: „S-a schimbat complet intregul peisaj al societatii romanesti. Este foarte derutant! Va marturisesc ca, miscandu-ma in diverse medii sociale, deruta este tot mai mare. Dau exemplu numai intalnirile mele din ultimele doua saptamani: am asistat la Banca Nationala a Romaniei la o dezbatere cu cativa dintre cei mai buni specialisti in domeniul economiei si finantelor, pe problemele strategiei actuale a Romaniei in domeniul economico-financiar si s-a configurat un anumit tablou. Vin acasa, deschid televizorul, se configureaza un alt tablou, al unei Romanii dominata de o societate de infractori, de violenta fizica si verbala. Ma duc apoi la Piatra Neamt, la un Festival al excelentei si al educatiei, si capat impresia ca suntem dominati de… excelenta in educatie. Merg la Institutul de Matematica si acolo ma intalnesc cu zeci de colegi pentru care viata inseamna, in primul rand, experienta stiintifica, iar acolo realitatea este cu totul alta. Este un tablou foarte derutant Sunt mai multe Romanii? Care este Romania reala?”
„Aceasta trivialitate ce inunda mass-media este un semn clar al esecului educational”
Ei bine, in Romania asta derutanta, in care fiecare se crede stapan peste adevarul absolut si vrea sa ni-l bage si pe gat, cu forta, educatia, sau mai bine spus lipsa ei, pare a sta la baza tuturor tarelor noastre. Copilul pleaca inca din familie cu… aripile taiate, iar sistemul educational are grija sa.. intregeasca opera.
„Este o situatie foarte delicata: pe de o parte recunoastem ca o buna parte dintre cei implicati in educatie este ghidata de cele mai bune intentii si se depune un efort real, dar, pe de alta parte, avem simptome clare ale unui esec educational de anvergura. Aceasta trivialitate ce inunda mass-media este un semn clar al esecului educational. Acesti oameni care produc vulgaritate au trecut prin scoala. Mi se pare esential sa ne intrebam care este situatia acestui paradox: in orice scoala ne intalnim cu oameni de foarte bune intentii, dar in mare rezultatul acesta este. Suntem pe locul codas in multe privinte si explicatia mi se pare clara: suntem inca intr-un sistem educational invechit. Programele de invatamant sunt prafuite. In domeniul stiintei, in matematica, spre exemplu, cei mai buni elevi ce termina bacalaureatul nu afla aproape nimic despre matematica secolului XX, pana si studentii de la Politehnica nu afla decat o farama. Lucrurile cele mai atragatoare din matematica, lucrurile de natura sa aprinda imaginatia tanarului, sa-i dezvaluie latura culturala a matematicii, aceea care are intr-adevar carecter de spectacol, nu apar in programele noastre de invatamant, lucru valabil si pentru fizica, si pentru chimie s.a.m.d. Manualele sunt plictisitoare, neinteligibile. Comunicarea dintre catedra si banci este, in mare masura, aproape inexistenta, bazata in primul rand pe constrangere, pe modalitatea aproape militara de predare, pe lipsa de deschidere pentru ceea ce ar trebui sa fie esential. Noi concepem scoala in primul rand ca un mod de transmitere de informatii, de cunostinte, si mult mai putin ca un mod de deprindere a unei atitudini interogative in fata lumii. Nici la scoala, nici in familie, copiilor nu li se ofera libertatea de a gresi, de a esua atunci cand incearca sa gandeasca si cu propriul cap. Nu pot uita cuvintele pe care Steve Jobs, unul dintre marii creatori in domeniul informaticii, le-a adresat tinerilor. Spunea asa: fiti nebunatici, in sensul de a fi creativi, nu lasati ca altii sa va traiasca viata! Noi formam un tineret care, in cel mai bun caz, acumuleaza niste cunostinte, anumite procedee, anumite date, dar nu dobandeste esentialul, nevoia de a intelege lucrurile pe care le acumuleaza. Foarte multe cunostinte sunt acumulate fara ca ele sa fie intelese. Copiii sunt in stare sa memoreze si lucruri pe care nu le inteleg, incepand cu poeziile. Dar lucrul acesta nu preocupa pe nimeni. Deci, daca nevoia de a intelege nu exista, daca adolescentul nu tresare atunci cand aude un lucru pe care nu-l intelege, atunci toata sansa educationala este ratata. Trebuie sa intelegem ca s-a schimbat ceva esential in modul in care noile generatii privesc lumea, iar modul in care se aseaza lucrurile in capul lor este altul decat cel in care se asezau pe vremea cand noi eram de varsta lor. Trebuie sa intelegeti acest lucru si daca credeti ca veti avea succes reproducand cu noile generatii scenarii educationale de acum 100 de ani, sigur veti esua.”
„Scoatem an de an noi si noi promotii care nu sunt nici intelectuali, nici oameni de cultura.”
Societatea romaneasca se prezinta ca o mare rana deschisa. Desi, personal, traieste intr-o „rezervatie” a oamenilor de stiinta si cultura, academicianul Marcus Solomon sustine ca nu-i este indiferent faptul ca in jurul lui o lume intreaga pare a se prabusi. „Noi ne aflam in prezenta unor rani deschise ale societatii romanesti – „Rani deschise” se numeste si una dintre cartile mele – si multi dintre cei care ocupa pozitii, pe care ii vedem seara de seara la televizor, nu sunt in stare nici sa vada aceste rani, sa constientizeze existenta lor, necum sa intreprinda terapia acestor rani. Aceasta mi se pare mie marea problema a societatii romanesti. Sigur ca eu traiesc, personal, intr-o insula fericita de cercetatori stiintifici pasionati, comunicarea mea zilnica cu cateva sute de colegi, fosti studenti, prietenii dobandite, imi da mari satisfactii. Dar imi dau seama ca aceasta societate este ca un fel de rezervatie, ca, sub aspectul peisajului general, scoatem an de an noi si noi promotii care nu sunt nici intelectuali, nici oameni de cultura.”
„Cea mai dureroasa rana si cea mai mare crima care se petrece in societatea romaneasca este una despre care nu vorbeste nimeni”
Pentru ca tot vorbea de „Rani deschise”, l-am intrebat pe domnul academician care este cea mai dureroasa rana care a ramas deschisa in sufletul sau. „Cea mai dureroasa rana si cea mai mare crima care se petrece in societatea romaneasca este una despre care nu vorbeste nimeni: este modul in care copilul mic, care deschide ochii lumii cu o mirare si o curiozitate extraordinare, intampina o atitudine de inabusire a acestei atitudini. Cum spunea un om de teatru: am creat un nou teatru pentru a da copiilor ocazia sa recupereze libertatea de imaginatie pe care o pierd o data cu intrarea la scoala. Asta mi se pare mie cea mai mare criza, deoarece numarul victimelor ei este extraordinar de mare. Dar, din cauza ca aceste victime sunt la o varsta prea frageda ca sa-si dea seama pe ce lume traiesc, sa strige nedreptatea, lucrurile continua.”
„In mass-media sunt oameni superficiali, oameni pentru care ratingul este mult mai important decat valoarea umana”
Cand vor iesi intelectualii din rezervatii? Nu cumva este nevoie ca ei sa joace un rol activ? – l-am mai intrebat pe domnul academician, cu atat mai mult cu cat asa-zisii intelectuali care au iesit la inaintare au avut grija sa se dedulceasca politic si sa pice definitiv in derizoriu. Cand presa le va da voie, ni s-a raspuns. „Din pacate, oamenilor autentici de cultura nu li se da posibilitatea de a se exprima public. Cultura este mai degraba ascunsa, decat aratata. Chiar faptul ca a fost nevoie sa se creeze un canal special de televiziune care sa se numeasca TVR Cultural arata anomalia in care traim, pentru ca in mod normal viata culturala trebuia sa devina de interes public. Nu vedeti in ce anomalie traim? Observati cum invadeaza teritoriul public stirile care ruleaza pe banda interioara a televiziunilor: mai mult de jumatate dintre ele sunt evenimentele cele mai anodine din lumea fotbalului. Faptul ca un jucator roman care joaca la o echipa din Liga a doua din nu-stiu-care tara a varat un gol, devine stire de interes public. Si pentru ca ele curg mereu, le consideram ca facand parte din normalitate. Oamenii de cultura nu au castigat pariul. Statutul lor este unul de rezervatie. Avem o rezervatie a oamenilor de cultura. Din cauza aceleiasi educatii deficitare, in mass-media sunt oameni superficiali, oameni pentru care ratingul este mult mai important decat valoarea culturala, valoarea umana, valoarea de cunoastere, valoarea formativa.”
Care este iesirea din acest cerc vicios? Avem o societate bolnava, incapabila sa se diagnosticheze si sa se trateze si care da nastere, in permanenta, la noi generatii din ce in ce mai bolnave, mai alienate. Academicianul Solomon Marcus intrezareste si o asa-zisa… salvare: „Nu trebuie sa asteptam innoiri de la partidele politice, de la Parlament, de la Guvern. Trebuie sa combatem aceasta impresie falsa. Schimbarile reale nu pot sa vina decat asa cum au venit de-a lungul istoriei: de fiecare data de la o elita culturala educata in Occident, care a determinat schimbarea si la 1948, si in ultitima parte a secolului XIX, inceputul secolului XX. Cred ca in buna masura schimbarea va veni de la cele cateva mii, poate chiar zeci de mii de intelectuali romani care au trecut printr-o baie de Occident americana sau europeana. Ei vor aduce vantul nou de care avem nevoie, in colaborare cu initiativele care trebuie sa vina din masa oamenilor scolii, ai culturii. Problema este sa facem ca acesti oameni de valoare sa castige ei puterea in mass-media, ei sa dicteze politica televiziunilor si a radioului si, nu in ultimul rand, a tarii. Luptele se castiga in pasi succesivi, nu poti cere prea mult dintr-o data. Dar, ca sa castigam anumite pozitii in mari centre de influenta, trebuie sa o luam treptat, iar asta… dureaza.”
Despre Solomon Marcus
Solomon Marcus s-a nascut la data de 1 martie 1925 in orasul Bacau. Dupa absolvirea studiilor liceale in orasul natal, a urmat cursurile Facultatii de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti. A obtinut ulterior titlurile stiintifice de doctor in matematica si doctor docent. Dupa absolvirea facultatii, a predat ca profesor la Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti. Este autor a numeroase studii interdisciplinare, de carti ce privesc utilizarea matematicii in lingvistica, in analiza teatrala, in stiintele naturale si sociale s.a. Cartile sale au fost traduse in multe tari ale lumii. A publicat peste 50 de volume in Romania si care au fost traduse in mai multe limbi din Europa si nu numai si aproximativ 400 de articole in reviste stiintifice sau de specialitate. Din 1993 devine membru corespondent al Academiei Romane. In anul 2001, matematicianul Solomon Marcus a fost ales ca membru titular al Academiei Romane.