De vreo două ori pe vară mergeam pe litoral şi de alte două ori, peste an, la munte. Părinţii şi bunicii mai beneficiau de un extra-bonus la… băi! Cam aşa erau vacanţele copilăriei mele, vacanţe ce s-au rărit simţitor o dată cu trecerea timpului. La fel şi staţiunile balneare, falimentate şi lăsate în paragină.
Între timp, litoralul s-a cocălărit şi fiţoşit, pe constructori îi apucă cârpelile şi renovările în vârf de sezon iar preţurile, de multe ori, sunt invers proporţionale cu serviciile oferite. De pe vremea împuşcatului au mai rămas, în multe dintre hoteluri, mobilierul şi zugrăveala cu calciu smuls şi mică.
De asemenea, pentru un singur concediu, românii pun la şosetă un an întreg sau fac credit la bancă.
Că era mai bine sau mai rău, asta e o chesiune ce ţine de pur subiectivism. Cert e că eram mai tineri şi prin prisma asta totul era infinit mai frumos.
Cum arătau vacanţele pe vremea când trimiteam acasă vederi?
Mamaia, pe vremea când puştoaicele nu veneau după ele cu… tataia
Costineştiul studenţiei noastre şi alte planete…
Jupiter
Neptun
Băile Herculane
Sovata
Sovata
Sovata
La Tulcea, pe Dunăre
Pe Valea Oltului
