Pentru majoritatea românilor „Ieftin ca braga” e doar o vorba veche din popor, care trimite spre ieftin, chilipir. Până săptămâna trecută nu băusem niciodată bragă şi credeam că e o băutură a cărei vreme a apus demult. Ei bine, nu e chiar aşa!
Am descoperit că în Slatina braga nu e doar o vorba goală, ci are şi corespondentul fizic, materializat în vechea, dar celebra băutură, care dădea savoare copilăriei părinţilor noştri.
„Ieftin ca braga” înseamnă, fix, 2 lei.
Atât costă la prăvălia familiei Memish, din Slatina, un pahar cu bragă rece.
Se spune că, în vremea de aur a acestei băuturi, cu cinci parale aveai parte de o cană de braga şi dulciuri asortate, de unde şi concluzia că era o varianta ieftină și agreabilă de a păcăli sărăcia. Ingredientele de bază ale acestei băuturi sunt: cereale ( orz, secară, grâu, porumb), mălai, apă şi miere sau zahăr. Metodele de preparare sunt diverse, iar familia Memish are o reţetă proprie, pe care o păstrează din generaţie în generaţie.
Locaţia arată exact ca o dugheană din anii 1900 şi poartă un nume ciudat: „Atletul albanez”
Explicaţia numelui vine de la o întâmplare din jurul anului 1912, când un circ turcesc a dat o reprezentaţie în Slatina. Organizatorii circului au promis un premiu de 250 de napoleoni de aur, celui care va reuşi să-l pună la pământ pe acrobatul lor. Unchiul actualului proprietar, după o oră de trântă, a reuşit să câştige premiul şi a decis să-l doneze Primăriei. Primăria, în semn de recunoştinţă, a hotărât ca firma albanezilor să poarte numele „Atletul albanez”. Şi aşa i-a rămas până astăzi, „Atletul albanez” fiind singura firmă privată din România care a funcţionat şi în timpul regimului comunist.
Comuniştii locali au reuşit să închidă brăgaria doar două luni.
Albanezii au mers chiar la Ceauşescu în audienţă, pentru a se plânge. Ceauşescu îi ştia foarte bine, pentru că-şi făcuse ucenicia la o cizmărie din apropiere şi, probabil cuprins de nostalgie, le-a dat dezlegare să funcţioneze mai departe. Mai mult chiar, când a venit în Slatina cu generalul De Gaulle, a oprit convoiul oficial la „Atletul albanez” pentru a-l cinsti pe general cu bragă.
Pe lângă bragă, familia Memish prepară şi îngheţată, halviţă, baclava, citronadă şi sarailii. Îngheţata e absolut delicioasă, fără a semăna în vreun fel cu ce putem cumpără de la magazinele obișnuite. Braga e o băutură cu aspect tulbure-opac, surprinzător de racoritorare, cu gust plăcut acrişor, care a făcut să mi se pară mult mai suportabile cele 38 de grade Celsius de afară. Cred că face bine şi la digestie. Dealtfel, în dicţionarele vechi e descrisă ca „o băutură foarte gustoasă şi igenică. E consumată foarte mult de popor vara”.
Pereţii prăvăliei sunt tapetaţi cu articole din ziare şi însemnări ale personalităţilor care au fost impresionate de produsele albanezilor: Eugen Ionescu, Ion Minulescu, Nicolae Iorga, Charles de Gaulle, Amza Pellea, Nicu Constantin, Doina Badea, Dan Puric, Gheorghe Hagi, James Rosapepe (fost ambasador al Statelor Unite).
Şi oamenii obişnuiţi îşi lasă impresiile lipind bileţele pe vitrina frigorifică, vitrină ce expune bidoane de 2 litri cu braga şi citronadă (10 lei) pentru acasă.
Dacă aveţi drum prin Slatina, nu rataţi ocazia de a experimenta savoarea vremurilor de la începutul anilor 1900!
