La mai puţin de un secol de la descoperirea antibioticelor, omenirea este pe cale să cunoască şi reversul medaliei. Rezistenţa bacteriilor împotriva acestora le face absolut ineficiente, iar companiile de medicamente nu sunt dispuse să aloce miliarde pentru scoaterea pe piaţă a unor produse noi. Aşa se face că, de ani de zile, cumpărăm antibiotice a căror denumire a intrat în mentalul colectiv, însă a căror eficienţă este din ce în ce mai scăzută. Mai mult, medicii au ajuns să recomande antibiotice pe bandă rulantă, în special în rândul copiilor, chiar şi pentru un banal roşu în gât, punând astfel pe butuci un sistem imunitar şi vulnerabilizându-i în faţa unor posibile afecţiuni în care antibioticele sunt cu adevărat importante.
Potrivit siteului de specialitate Healthline, în curând omenirea va trăi iarăşi spaimele pe care le-a uitat în urmă cu vreo trei generaţii și anume vom reîncepe să murim din răni sau boli pe care acum le considerăm simple neplăceri. Înainte de antibiotice, 3 din 10 pneumonii erau mortale. Amigdalitele provocau afecțiuni cardiace. Infecțiile urechii duceau adesea la surzenie. 5 femei dintr-o mie mureau din cauza infecțiilor la naștere. De altfel, orice zgârietură, lovitură sau rană superficială ar putea prezenta riscul infectării cu un microb rezistent la antibiotice, cu toate consecințele sumbre implicate.
Viteza cu care bacteriile capătă rezistență în fața antibioticelor a început să facă nesustenabilă din punct de vedere financiar cercetarea și producția noilor formule.
,,Nu e deloc greu să obții microbi rezistenți la penicilină în laborator, doar prin simpla lor expunere la concentrații de penicilină prea mici pentru a-i ucide; de aici și riscul ca oameni fără pricepere să-și sub-dozeze concentrațiile și, astfel, să confere rezistență microbilor.” spunea chiar inventatorul penicilinei, sir Alexander Fleming, în discursul de acceptare a Premiului Nobel pentru Medicină în 1945.
Dar, dacă în anii miraculoși de după apariția antibioticelor, perioada de eficacitate a medicamentelor se măsura în câte un deceniu o dată, acum varietățile rezistente apar chiar și în mai puțin de un an.
Viteza de apariție a bacteriilor rezistente la antibiotice e în creștere:
►Tetraciclina: lansată în 1950; bacteria rezistentă Shigella apare în 1959
►Eritromicina: lansată în 1953; rezistența la eritromicină constatată în 1968
►Meticilină: lansată în 1960: rezistență în 1962
►Levofloxacină: lansată în 1996; rezistență în același an
►Linezolid: lansată în 2000; rezistență în 2001
►Daptomicyn: lansată în 2003; primele dovezi de rezistență în 2004 (sursa)
În anii ’90, rezistența la antibiotice constatată în spitalele SUA era de 10-15%. Acum, aceasta atinge 60%, potrivit Healthline.com.
Ideea că o companie listată la bursă va cheltui 10 ani și peste 1 miliard de dolari pentru a scoate la vânzare un produs cu viață mai mică de un an, înregistrând pierderi de milioane de dolari din cauza asta, pur și simplu nu poate funcționa, iar acest lucru a început să se vadă în piață. În 1990, 18 dintre cele mai mari companii farmaceutice ale lumii încă mai cercetau și produceau antibiotice. 10 ani mai târziu, giganți precum Pfizer, Eli Lilly și Bristol-Myers Squibb renunțaseră la antibiotice cu totul. Azi, doar 6 din primele 50 de companii pharma (ca vânzări) mai produc antibiotice (sursa). În 2004, doar 5 antibiotice noi mai erau în faza de dezvoltare!
