Nimeni! Nici medicii, care acuza salariile mult prea mici si pleaca in strainatate, si nici pacientii, care spun ca pot sa moara la coada la urgente si tot nu-i baga nimeni in seama daca nu burdusesc buzunarele medicilor cu bani! Nici concluzia Colegiului Medicilor nu este departe de aceasta realitate: gradul mare de nemultumire atat a medicilor, cat si a pacientilor, legat de sistemul sanitar din Romania, este mare. Medicii nu sunt deloc multumiti, in proportie de 50%, de starea fizica si igienica a cladirilor din serviciile publice de sanatate, respectiv spitale, clinici sau sanatorii si de numarul de personal angajat fata de cel necesar.
Pe de alta parte, pacientii sustin ca sistemul sanitar din mediul rural este subdezvoltat (84,06%), ca medicii emigreaza pentru ca peste hotare nivelul de trai este mai ridicat (74,75%) si ca pentru operatii si alte tratamente dificile romanii trebuie sa mearga in strainatate (69,21%).
De asemenea, pacientii cred, in proportii cuprinse intre 59 si 72%, ca acelasi medic, din sistemul de stat, este mai atent cu pacientul la cabinetul particular, ca pacientul de rand este tratat necorespunzator de catre personalul medical din tara si ca este necesara punerea la punct a unui sistem privatizat de asigurari de sanatate, dupa modelul pensiilor private.
S-a redus drastic baza de recrutare a viitorilor medici, din pricina modului defectuos in care se predau in liceu materiile stiintifice, precum fizica si chimia, dar si stiintele naturii. inainte la medicina era o concurenta incredibila: zeci de candidati pe un loc. Sigur, nimeni nu vedea in marea aceea de candidati buni samariteni, manati de grija aproapelui. Erau si atunci in cautarea unui statut social si a castigului material. Dar in sistem erau mari sanse sa intre oameni de buna calitate, care erau apoi modelati de profesorii lor, pentru ca acestia aveau pe cine modela.
Acum nu mai exista concurenta, pentru ca medicina nu mai este un domeniu care sa ofere statut social si bunastare materiala. Si prea putini tineri mai sunt dispusi sa munceasca dur, ani de zile, pentru a intra apoi intr-un sistem care nu ofera cine stie ce satisfactii. Iar la aceste probleme se adauga ruptura de generatii in randul corpului medical, care nu mai ofera tinerilor sansa de a creste profesional langa personalitati puternice. si aceasta ruptura nu este suplinita printr-un sistem de formare profesionala pe toata durata vietii profesionale a medicilor.
Mai avem inca o problema: tot mai multe specialitati medicale sufera din lipsa de personal, pentru ca nu sunt „banoase”. Suna cinic, dar este o realitate: anumite specialitati nu „produc” suficiente plati suplimentare, si ca urmare nu sunt cautate de viitorii medici.
Pe de alta parte in sistem exista si o mare nepasare din partea unor oameni din sanul sau. Nu este singurul domeniu al vietii sociale in care se instaleaza nepasarea in fata suferintelor semenilor nostri, dar aici nepasarea produce tragedii. si sursa acestei insensibilitati sociale trebuie cautata in degradarea grava a sistemului de valori morale. Individualismul dus la extrem naste monstri morali.
Nu vreau sa generalizez, pentru ca am cunoscut oameni minunati in sistemul de sanatate, oameni care se bat pentru viata oricarui pacient, indiferent de statutul lui social. Dar ei trebuie sa devina majoritatea in sistem, si sa devina modele. Din pacate, acum „modele”, mult mediatizate, sunt cei care gresesc sau sunt indiferenti.
Cei care au gresit trebuie sa plateasca, in functie de culpa fiecaruia. Dar a insista doar pe pedepsirea vinovatilor, fara sa intelegem cu adevarat de ce gresesc acei oameni, ce anume trebuie sa schimbam in sistem, pentru a nu mai pierde oameni din indiferenta sau din vina medicilor si a cadrelor medicale. Medicii, la randul lor, trebuie sa lupte pentru a schimba perceptia publica in ceea ce-i priveste, si pot incepe aceasta schimbare prin eliminarea din randul lor a celor care nu au ce cauta in sistem. Solidaritatea de corp e una, si e extrem de importanta, acoperirea incompetentei profesionale sau a nesimtirii e cu totul altceva.
Impreuna, medici si oameni politici, se afla in fata unei crize care cere o analiza profunda de sistem, si impune rapid schimbari de fond, incepand cu legislatia si terminand cu sistemul de educatie din domeniu.
