O familie din Piteşti s-a confruntat zilele acestea cu încă o surpriză neplăcută, din categoria acelora pe care ni le oferă, cu consecvenţă, spitalele de stat din România.
Pe scurt, băieţelul de trei ani a făcut o toxiinfecţie alimentară puternică. Pe principiul… mai bine iei drumul Bucureştiului decât să ajungi la Spitalul de Pediatrie din Piteşti, părinţii l-au internat pe cel mic la spitalul ,,Matei Balş” din Bucureşti. În câteva zile de spitalizare, acestuia i s-au făcut analize, i s-a stabilit o medicaţie, a fost relativ stabilizat, după care a fost externat, pentru a-şi continua acasă tratamentul.
Din păcate, starea de sănătate a copilului nu s-a ameliorat, simptomele toxiinfeciei persistând îngrijorător, motiv pentru care părinţii s-au dus cu acesta la Spitalul de Pediatrie, unde a şi fost internat. Medicii i-au cerut analizele făcute la Matei Balş, numai că parte din acestea încă nu fuseseră finalizate la momentul externării. Acesta este momentul în care părinţii au sunat la spitalul din Capitală, pentru a solicita rezultatele prin e-mail. Răspunsul i-a şocat: ,,Ne pare rău, dar trebuie să veniţi la Bucureşti ca să le luaţi, nu e de competenţa noastră să le trimitem.”
Nu a contat că mama era internată cu copilul în spital sau că tatăl nu se mai putea învoi de la serviciu. Între spitalele de stat din România pur şi simplu nu există nici măcar posibilitatea unei comunicări rudimentare, la nivel de e-mail. Nu mai vorbim de ceea ce se întâmplă în alte ţări, acolo unde spitalele sunt conectate într-o reţea şi pot avea acces la o bază comună, în care sunt incluşi toţi pacienţii şi istoricul lor medical. La privat se poate, la stat… nimic nu pare a fi cu putinţă!
Spre deosebire de părinţi, o asistentă de vreo 40 de ani de la Spitalul de Pediatrie din Piteşti este ceva mai înţelegătoare cu colegii de la Bucureşti. Cu o mimă ingenuă, aceasta le-a spus părinţilor: ,,Dar eu nici nu ştiu să trimit un e-mail…”