Schimbările, confuzia şi subfinanţarea din sistemul educațional după 1990 a dus la deteriorarea învățământului românesc. Pe lângă scăderea calității și a exigenței, a crescut corupția din școli și universități. În acest context, tot mai mulți părinți se confruntă cu întrebarea: cum pot să asigure o educaţie de calitate copiilor? Unii profită de programele suplimentare, alții de faptul că își pot permite o școală particulară. Tot mai mulți părinți, însă, își dau seama că ei sunt cei care pot să-și învețe cel mai bine copiii. Mult mai bine decât o poate face, spre exemplu, un suplinitor repartizat cu nota 2 sau un cadru didactic a cărui mentalitate a rămas ancorată în comunism. Cred că a fost suficient să ascultaţi discursurile de început de an ale majorităţii directorilor de şcoli ca să realizaţi în ce secol au rămas oamenii care astăzi fac educaţie.
Dana Nălbaru şi Dragoş Bucur şi-au retras copilul de la şcoală pentru că sistemul este depăşit
Aşa se face că numărul celor care aleg să îşi retragă copilul de la şcoală în favoarea sistemului home-schooling este tot mai mare. Dana Nălbaru şi soțul ei, Dragoș Bucur, au hotărât ca fiica lor în vârstă de 9 ani să nu mai meargă la școală.
„Am retras-o pe Sofia de la școală. De tot. Am ales că ea să învețe în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac și fără constrângeri, fără competiții impuse, fără note sau calificative. Ne-am gândit bine înainte de a luă această decizie și ne-am “facut temele” înainte de a ne aruncă spre un asemenea viitor. Am vorbit cu oameni care își educa în mod similar copiii, citim mult despre asta și ne-am asumat inclusiv schimbarea ritmului nostru de viață, conștienți fiind că noi vom fi cei care va trebui să o ajutăm și să o susținem în tot acest proces. Vom descoperi alături de ea o grămadă de lucruri, sunt sigură.
Ne-am lovit de prejudecăți și știm că e abia începutul unui lung șir de provocări atât din partea societății cât și din partea necunoscutului care ne așteaptă. Dar nu ne temem. Suntem împreună, toți trei, în această decizie și e una asumată.
Potențialul Sofiei a fost principalul factor în această hotărâre, precum și faptul că sistemul de învățămant actual este depășit pentru vremurile pe care le trăim.” a declarat Dana Nălbaru.
Dragoș Bucur a povestit cum acesta a fost cel mai relaxat început de an școlar pentru Sofia.
„În prima zi de ne-școală, Sofia a făcut primul curs de scenaristică, a stat două ore în față calculatorului făcand matematică și altă oră jumătate învăţând programare pe calculator la cursurile online Khan Academy. Sofia a mărturisit că a crezut inițial că este o glumă când părintii au anunțat-o că nu va mai merge la scoală. S-a bucurat enorm insă când a auzit că va merge la cursurile care îi plac: karate, robotica, skateboard, dansuri, chineză, engleză, scenaristică, pictură și multe altele.”
Legea pedepseşte cu închisoare împiedicarea copilului să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu
Situația educației acasă în legile românești e departe de a fi bună. Ea nu este specificată ca atare decât ca opțiune pentru copiii cu dizabilități care nu le permit deplasarea la școală, sub anumite condiții. Mai mult, în noul Cod Penal există un articol prin care pot fi sancționați părinții care împiedică școlarizarea. Potrivit Art. 380, ,,Părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor şi care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.”
Lipsa educației acasă din lege lasă, pe lângă interpretabilitate, neclaritate și teamă
Singura modalitate de a face legal educaţie acasă este legată de şcolile la distanță existente doar în străinătate, online și prin corespondență, care acceptă elevi români și furnizează atât acoperire din punct de vedere legal, cât și academic. Este vorba de școlile-umbrelă. Prin școala-umbrelă, copilul este luat în evidență, primește foaie matricolă și diplome la final de ciclu. Astfel, părintele are dovada că nu neglijează educația copilului său și nu poate fi învinuit de vreo infracțiune. Ce școală-umbrelă, ce tip de educație acasă (structurată, semi-structurată sau nestructurată), ce, când, cât și cum învață copilul rămâne decizia părintelui.
Însă lipsa educației acasă din lege lasă, pe lângă interpretabilitate, neclaritate și teamă. Situația legală, nesiguranța financiară, ciudățenia drumului ales în ochii celorlalți, lipsa unei comunități de homeschooleri, toate acestea sunt motive întemeiate de a simți teamă și îndoieli. Privind, însă, la maniera în care se face educaţie în şcoli, de la calitatea celor care o fac, la infrastructură, la programe învechite şi imbecile, tot mai mulţi părinţi trec peste toate aceste temeri pentru că, în definitiv, nimeni nu îşi doreşte un copil crescut de un sistem atât de strâmb.
