Toate acestea se întâmplă la Școala ,,Nicolae Bălcescu” – Structură 1 (fosta Școală Numărul 9) din Pitești, acolo unde, de aproximativ trei ani, asist cu bucurie la punerea în practică a proverbului ,,Omul sfințește locul!”.

Mi-am înscriis fiica la această școală în ciuda avertismentelor că ar avea copii puțini, nu câte 35 într-o clasă, așa cum au ,,pomii lăudați” ai orașului. Am venit pentru că am auzit vorbindu-se de o altfel de filosofie de a educa și a crește copiii.

• ,,Îi vreau oameni frumoși, cu inițiativă, cu îndemânare și pricepere, cu idei bune pe care să le ducă până la capăt cu forță și încredere! Îi vreau oameni liberi, care să își găsească și să își urmeze visul.” – acestea au fost cuvintele dascălului Otilia „Țîroiu, cuvinte care mi-au făcut decizia infinit mai ușoară.

Între timp, în ultimii trei ani, lucrurile s-au schimbat simțitor; numărul de clase a crescut, pentru că fosta Școală Numărul 9 s-a transformat într-un loc în care vii cu plăcere.

Copii, părinți și cadre didactice fac echipă în adevăratul sens al cuvântului, și au tot concursul conducerii școlii.

Cot la cot am săpat, am curățat, am greblat, am pictat, am vopsit, am organizat acțiuni caritabile și strângeri de fonduri pentru tot felul de proiecte care să facă din școală un loc și mai prietenos.

• Copiii învață în aer liber, într-o clasă realizată în perioada pandemiei. S-au folosit cadrele de metal ale unor bănci vechi, care ar fi mers la casat; doamna învățătoare a adus lemnul necesar, iar un părinte s-a ocupat de partea de sudură și asamblare. Când vremea o permite, orele se fac sub cerul liber.

• Copiii aleargă pe noul teren de sport amenajat cu sprijin de la administrația locală, acolo unde urmează să se amenajeze un teren de tenis și unul de volei și, sperăm noi, cu sprijin de la sponsori, și două mese de tenis de masă (cine dorește să ne întindă o mână de ajutor, îi mulțumim de pe acum; efortul financiar este de aproximativ 1.500 de euro).

• Copiii citesc relaxat într-una dintre cele mai frumoase, cochete și prietenoase biblioteci, realizată cu sprijinul multor piteșteni care au participat la Târgul de toamnă și au cumpărat produse și obiecte donate de părinți sau realizate, la clasă, de elevi și cadre didactice. Biblioteca a fost dotată cu sprijinul Casei Corpului Didactic.

• Copiii se bucură de școala pictată alături de artistul plastic Orlando Năstase, cu sprijinul substanțial al sponsorului Tehno Fluid Solutions.

• Copiii se bucură de o școală altfel, cu spații neconvenționale de relaxare, lucru la care a contribuit cu bucurie omul de afaceri Mihai Coteț.

• Copiii se cațără zilnic în păduricea curățată și igienizată, acolo unde și-au amenajat… magazine și fac comerț cu frunze și conuri de brad în fiecare recreație. Părinții îndemânatici s-au implicat în realizarea primelor băncuțe.

• La umbra pădurii, copiii se relaxează pe butuci de lemn.

• Copiii plantează copaci și flori cu mânuțele lor și au grijă să fie udate.

• …și, de curând, copiii au seră, un lucru pe care îl pun la cale de câteva luni și care s-a realizat tot cu sprijin de la oameni care au fost aproape de școală în tot acest timp.

• Copiii au plantat deja ridichii și salată, mure și zmeură, văd cu ochii lor cum, dintr-o mică sămânță, apar, mai apoi, legumele și fructele. Partea din spatele școlii se va transforma, treptat, într-o zonă în care toată școala va grădinări cu plăcere.

Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut crescând sub ochii mei, în ultimii trei ani, și am realizat că vorbele acelea despre copiii care trebuie crescuți în spiritul inițiativei și al dragostei pentru tot ceea ce îi înconjoară nu au fost doar simple vorbe.

• ,,Toate școlile pot să înflorească dacă există suflet, implicare și echipă!” este convingerea doamnei învățătoare Otilia Țîroiu și, dacă nu am menționat multe alte lucruri frumoase, este pentru că știu că nu-i plac laudele și că este posibil să o fi stingherit chiar și aceste câteva rânduri.

Este și motivul pentru care nu vă voi mai împărtăși decât o mică întâmplare, cu doamna învățătoare prin curtea școlii, smulgând buruienile crescute pe lângă terenul de sport. Un părinte s-a oprit și a întrebat-o: ,,De ce nu i-ați chemat pe copii să vă ajute?”. ,,Pentru că o vor face singuri, atunci când mă vor vedea pe mine. Copiii nu au nevoie să li se spună, copiii au nevoie doar de un exemplu sub ochii lor.”

Mâine, de ziua lor, copiii vor pleca la Opera Română din București. Și-au curățat pământul de sub unghii (colectat din solar sau din păduricea în care se joacă) și vor descoperi o nouă lume, cu totul diferită, o lume a artelor și a culturii, care le va oferi o nouă perspectivă.

În fapt, asta ar trebui să fie școala, un loc în care descoperi infinite drumuri de urmat.