I-am acordat lui Paul Goma, chiar de ziua sa, premiul cel mai important al revistei Arges fara a tine cont de parerea prietenilor si dusmanilor. Prietenii, cativa, ma sfatuiau sa nu fac gestul, fiindca premiul e prea… mic pentru Goma; dusmanii, fireste, aveau sa ma injure ulterior.
Da, pentru ceea ce a facut Paul Goma pentru cultura romana, pentru romani, ca si pentru abstractia numita Romania, premiul pe care i l-am oferit pare unul mic, dar, cum s-a remarcat, plin de semnificatii. Cred si eu, Paul Goma merita chemat la Cotroceni pentru a primi cea mai inalta distinctie a Statului. Academia Romana ar fi trebuit sa-l primeasca imediat dupa 1989 intr-unul din fotoliile sale, dupa cum remarca (deplangea) Elvira Iliescu acum cativa ani. Uniunea Scriitorilor, la randu-i, a ratat, cu obstinatie, atatia ani, sa-si ceara scuze (oferind un premiu) lui Paul Goma pentru ca l-a exclus din randurile sale chiar cand era arestat de Securitate in 1977.
Exclus din tara de Ceausescu si de slugile sale, exclus si din exil de catre Ierunci, exclus si din circuitul valoric postdecembrist, chipurile liber, de catre liiceni dilematici si blandieni manolescieni, Paul Goma reprezinta un mit al demnitatii si al luptei romanesti pentru adevar, libertate si drepturile omului, cum i-am spus la telefon, la 29 iunie a.c. Pe scurt, este un roman adevarat. Nevandut intereselor niciunui partid, draganilor externi, mogulilor de presa ori vantului ce a invaluit mai nou buzunarele intelighentiei dambovitene, a ales, cu demnitatea seculara a taranului roman imperial, lupta si saracia.
Vai, ce-o o sa se mai mandreasca romanii cu el, dupa, dar acum prefera tacerea. Daca Nicolae Manolescu i-a semnat moartea civila demult (prin editorialul Adio, domnule Goma!), iar Liiceanu, ca doar e si Romania lui si a lui Basescu, a decretat (adanc, filosofic) ca tacerea e de aur, impunand, astfel, reeducarea prin excludere, ciracii lor stau smeriti in pozitie de drepti. Ce nu inteleg acestia este ca salvarea vine de unde pare a izvori pieirea. Ceausescu a cazut pe mana ,,decreteilor’’, a celor nascuti dupa 1967, fiindca acestia au fost tinerii care au iesit in strada in Decembrie 1989. Goma e sustinut, astazi, tocmai de tineri intelectuali. Generatia lui Manolescu si Liiceanu, cat ar fi de impuiata, trebuie sa inteleaga ca a pierdut partida si, peste putin timp, altii vor scrie istoria. Nu te pui cu Goma fara sa pierzi! Nici cu tinerii avizi de adevar. A pierdut el Ceausescu…
Apropo de cei doi, Manolescu si Liiceanu… L-au invitat si premiat la Neptun pe cel considerat a fi cel mai mare scriitor de azi, Mario Vargas Llosa (personal, pariez pe Ernesto Sabato). Un reporter, in criza de intrebari, a vrut sa afle de la Llosa ce scriitori romani cunoaste. Unul singur. Fireste, Paul Goma.
Ne plangem de minoratul culturii romanesti. Daca preferam sa defilam cu manolesti, blandiene, liiceeni si dilematici bine platiti, sa jucam in Cupa balcanica si nu in cupele mondiale, ne meritam soarta. Din fericire, ceasul culturii romane trebuie sa bata din moment in moment. Daca nu au cum sa vorbesca asa-zisele constiinte ale neamului (santajate cu dosarul), vor vorbi pietrele (vorba lui Noica, vazand ca suntem parasiti de Occident la inceputul anilor ’80). Si totusi, inaintea lor, cei mai tineri… In cunostinta de cauza, fiindca numai copiii spun adevarul.
SPAȚIU PUBLICITAR
In ce ma priveste, am fost onorat si emotionat ca dl. Paul Goma a acceptat modestul premiu oferit. A lipsit, fireste, de la festivitatea de premiere, fiindca Statul doreste sa il umileasca in continuare (sa stea la coada la ambasada, sa faca o cerere cu toata familia pentru redobandirea cetateniei), facandu-se ca uita ca acum trei decenii i-a retras cetatenia prin lege. Statul trebuie sa inteleaga ca Paul Goma are nevoie de recunoasterea meritelor sale istorice (si de o lege speciala privind cetatenia, aspect pe care macoveii nu il inteleg). Fara Paul Goma in tara (eventual la Pitesti, unde i s-a oferit o locuinta) nu exista normalitate, nu exista democratie, nu exista drepturile omului decat in vorbe. De fapte si faptuitori avem nevoie.
Daca mai exista romani, si nu doar o populatie de limba romana, Paul Goma se va intoarce acasa.
