Acum trei zile am aflat ca doar in judetul Mehedinti zeci de mii de hectare de pamant s-au transformat in teren la fel de roditor ca al Saharei sau Atacamei. Mai mult, am aflat de la specialisti ca in atat de ortodoxa gradina binecuvantata de Maica Domnului si (din pacate) data spre administrare unor politicieni degenerati traim perspectiva imediata a desertificarii unei suprafete de 350.000 hectare. In doar cativa ani… Sigur ca n-o fi chiar asa de mult avand in vedere faptul ca la cele peste 9 milioane de hectare de suprafata arabila cat are (teoretic) Romania, 350.000 inseamna doar 3.7-3.8% din total. Numai ca, daca din acest total disponibil am scadea terenurile devenite parloaga din cauza hotiei, neputintei si indolentei mioritice (nu numai de la varf) acest procent al suprafetei desertificabile, ponderea pustiului ar creste rapid.
Trebuie sa spun ca n-am vazut in niciuna dintre tarile prin care am trecut nu doar o singura data (Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Belgia, Franta, Italia, Serbia, Republica Moldova) atata dispret pentru pamantul arabil – o bogatie primita (dupa cum se vede nemeritat) de la cel de Sus sau de la fericita conjunctie a doua elemente importante ale geografiei fizice, relief – clima. Sigur ca exista o explicatie logica a desertificarii teritoriului Romaniei: toate perdelele de protectie au fost distruse in ultimi 30 de ani, anii gloriosi ai victoriei imposturii, lichelismului, rechinismului economic si nerusinarii asupra economiei Romaniei. Un intervievat declara pentru un canal de televiziune: „inainte mai exista un CAP, un IAS, care mai faceau lucrari de intretinere, acum nu mai face nimeni”. Sigur ca IAS-uri si CAP-uri nu mai exista, dar nimeni nu i-a oprit pe taranii romani sa se asocieze in cooperative. cooperative sau asociatii constituite pe baza proprietatii private exploatate in comun, forme care (de exemplu) in Scandinavia constituie realitati economice rurale inca de la inceputul secolului XX. Faptul ca nu avem suprafete importante lucrate in comun este datorat unei metehne nationale: individualismul.
O alta stire stupefianta din agricultura a fost aceea ca 80% din faina din Romania este traficata la negru… Graul se cumpara la marginea tarlalei fara acte, fara sa se plateasca impozitele”… Asta e!
Macar de s-ar fi oprit vestile proaste la agricultura, dar – din pacate – n-a fost asa. Am aflat din ziare si emisiuni radio si TV ca traim intr-o adevarata escalada a razboiului civil romano-roman. Afaceristi care ar trebui sa stea la puscarie, sefi de santiere incompetenti sau/si depasiti de probleme, muncitori neinstruiti (si lucrand sub amenintarea pierderii locului de munca) si organe de inspectie lipsite de mijloacele de constrangere necesare contribuie la cresterea numarului de morti de pe santierele patriei. Foarte grav este faptul ca in Bucuresti acelasi tip de accident mortal se repeta la foarte scurt timp, demonstrand fara drept de apel ineficacitatea inspectiilor (daca se fac) si indiferenta imbuibatilor capitalismului romanesc (practicat in maniera extrem asiatica) fata de viata angajatilor.
Daca ne-am mai gandi si promovarea turismului romanesc care nu-i convinge nici macar pe romani, sau la felul cum tineri necopti au acces la arme de foc (care cu totul accidental se descarca in iubite) sau transforma masinile parintilor in arme ucigase nu numai pe sosele ci si in orase, se contureaza tabloul unei Romanii foarte ciudate. O Romanie ciudata care-si are ciudatii sai peste tot, de la primarii si consilii locale pana la varf: Parlament, Guvern, Presedintie… Saptamana aceasta ciudateniile rezultate din alegeri s-au vazut in competenta ministrului Monica Ridzi, mentora Elenei Basescu si organizatoare in favoarea (inabil mascata) aceleiasi sperante a politicii romanesti si europene a serbarilor de la 2 mai. Cand despre bunul-simt care se transmitea din generatie in generatie la tara, a fost eludat de noua generatie de „taraseni politici” lipsiti de cunostinte si maniere, pe care foarte clar o ilustreaza „cerebrala” EBA, reprezentanta a Romaniei si „elegantul” Boureanu, reprezentant al Argesului. Bravo romani, bravo argeseni, ati ales bine, admirati-va alesii si aplaudati-i!