Nu mai departe de luna trecuta, intreprinzatorii romani, mai mici sau mai mari (atati cati au mai ramas), s-au indreptat cu mic cu mare, catre banci si casieriile administratiei fiscale, murmurand printre dinti urari de bine domnului ministru Pogea. Tara e la greu si cine sa puna umarul mai abitir la depasirea situatiei, daca nu tot cei care au platit si pana acum cu constiinciozitate puzderia de dari.
Da, a venit timpul sa platim mult hulitul impozit forfetar. Intr-un mod ingenios, satrapii de la finante au hotarat ca nivelul impozitului forfetar datorat sa se raporteze la cifra de afaceri a anului 2008, an in care economia a mers mai bine ca oricand.
SPAȚIU PUBLICITAR
In 2009 insa, majoritatea afacerilor au scazut sub jumatate comparativ cu 2008. Multe firme au incheiat trimestrul, poate pentru prima data dupa multi ani, in pierdere si surpriza: statul le obliga sa plateasca pentru simplul fapt ca exista, punandu-le si mai mult in dificultate.
Dialogul guvernantilor cu patronatele, este doar un exercitiu de imagine, nimic din promisiunile facute inainte si dupa alegeri nefiind transpuse in practica. Din contra, apar idei care de care mai aberante, gandite parca sa sufoce orice incercare de supravietuire.
Strategii de la finante s-au gandit ca daca tot e an de criza, sa dea, prin acest impozit forfetar, lovitura de gratie si celor care se chinuiau sa-si scoata macar cheltuielile. Asa se explica cum zeci de mii de afaceri mici au fost inchise.
Desteptii tarii spun ca o firma care nu reuseste sa plateasca un impozit minim pe profit nu merita sa existe, uitand sau ignorand ca multe astfel de firme aveau macar cativa angajati pentru care plateau impozite si care acum se indreapta catre birourile de somaj deja supraaglomerate. Mai luati in calcul si faptul ca, de bine de rau, si afacerile mici creau o oarecare animatie economica, disparitia lor de pe piata resimtindu-o acum si firmele mari cu care aveau relatii comerciale.
Mediul de afaceri pluteste intr-o incertitudine apasatoare, din cauza contractiei pietei. Nu mai exista certitudinea incasarii instrumentelor de plata la termen, nivelul refuzurilor atingand cote fara precedent. In conditiile in care termenele de plata se lungesc exasperant, statului nu-i pasa daca ai incasat sau nu contravaloarea facturii emise si te obliga sa platesti un TVA neincasat. Mai adaugati pe langa toate astea si politicile fiscale neinspirate si incoerente ale guvernului, care pentru a da impresia unei relative stabilitati (macar pana la alegeri) se imprumuta nebuneste de la banci.
Bancile prefera sa acorde credite garantate statului in loc sa sustina activitatea economica reala, iar firmele care sunt in cautare disperata de lichiditati se izbesc de conditii aberante si prohibitive, impuse de bancherii care nu vor sa mai riste nimic. Mai grav e ca firmele care au in derulare credite cu garantii ipotecare contractate inainte de declansarea crizei, sunt obligate sa aduca alte garantii pe langa cele initiale, in caz contrar fiind amenintate cu blocarea conturilor. Dobanzile creditelor au crescut de la inceputul anului, iar acum cand exista un trend descendent, bancherii se fac ca uita sa le mai si scada.
Privind in ansamblu situatia, se contureaza ipoteza unui plan gandit pentru a anihila afacerile romanesti. In sfarsit, incepem a intelege care e rostul nostru in U E…