1,6K
Ma,
Iertat sa fiu, de oricine mai citeste aceste randuri in afara destinatarului, ca nu-i spun pe nume – dar nu stiu cum se pronunta: Gitten-STEIN, sau Gitten-STAIN? Si mi-e cam frica sa intreb, ca acusi apare Gene Wilder si-mi explica: "Fronkon-STIIIIIIN!" – pentru ca pe urma sa zbiere: "He’s alive, he’s alive – HE’S ALIVE!!!", ca despre orice alcatuire din piese stricate ale cadavrelor – politice sau morale.
Mai esti viu, abasadoare? Ce semet te dai, uratul meu, de nu te-ai mai da! Si ce mojic! Ce mitocan! Nu mai recunosc in tine chipul pe care ni-l facuseram despre America! Care America? Parca in hainele ei a intrat alt om si parca celalalt a plecat in pielea goala, pe undeva, prin ceruri ori prin iad.
Ratul ti-e gros ca al unui… dar nu vreau sa jignesc porcii. Nu mai contenesti sa surazi cu buzele alea groase, sterse de unsoare. Desi nevazuta, ceafa ti se trage in laturi, inrosita marlaneste, gusa-ti palpita de dejectii, burta cauta un relief mai aproape de spinare, semn ca orice gand trece prin burta. Desi partile de dindarat nu sunt atat de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte, ele nu contenesc a ne invita, ca dupa cati netrebnici le-au pupat, un sut vartos nu le-ar strica.
Stiu ca-ti iei dimineata patru cafele cu lapte, o halca de sunca (plus oua, cum e la voi obiceiul) si opt prajituri, cu care-ti pui in functiune intestinul gros, in vreme ce suntem anemiati de rabdari prajite. Te-ai umplut bine, pana la ragaiala – din profiturile pietelor de mizerii cu care ne-ati invadat taramul. Ca asta ati hotarat voi, ciocoilor: noi sa nu producem, noi sa va inghitim voua toate porcariile – pe bani grasi. N-ai ochi sa vezi ce sfrijiti suntem, dupa cat ne-ati saracit, si cum ne palmuieste cautatura ta atatata dupa ce v-ati procopsit. Indopat cu paralele mele, nu-ti mai dam de nas si ti se pare ca suntem pusi pe lume ca sa slujim madularele tale, lacomiei, rapacitatii, sacului si dasagilor tai. Asta e rostul meu, a trebuit sa-l aflu de la tine, flamandule, nesatulule, hotule, banditule!
Mi-ai imputit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdarit apa din care ai baut si cu care te-ai spalat – degeaba, ca nici Atlanticul si Pacificul la un loc nu te mai spala! Picioarele tale se scalda in Missippippi, si miroase pana-n sus pe Missirruppi, yankee spurcaciune!
I-auzi! Vrea sa-mi fie stapan si sa slugaresc la matele lui si la ale alor lui, eu care nu m-am bagat randas nici la boierul meu. Vrei trei parti din vazduhul meu, ca sa rasufle in racoarea mea numai U.S. Air Force! Lasa-ma sa-mi aleg stapanul pe care-l vreau eu, daca trebuie sa ma robesc, nu sa ma ia la jug si bici, insfacat de ceafa, cine pofteste!
Cum iti permiti, ma, rusinea planetei, sa-ti bagi tu copitele de bizon din preerie in vointa poporului meu? Cum iti ingadui, derbedeule, sa ne dai lectii – noua, care suntem aici pe vremea cand voi nu erati decat stra-stra-strabunicii dezradacinatilor care, nemairabdandu-i pamantul lor stramosesc, s-au bulucit in corabii ca sa navaleasca peste un taram ce n-avea nevoie de ei, si sa-l ia cu japca, cu smenul margelelor colorate, sa se faca stapani pe el si sa-i inrobeasca dreptii locuitori? Si acum, la fel vrei sa faci si cu noi? Pai n-o sa-ti mearga, cazatura! De data asta, ti s-a infundat! N-ai decat sa plangi pe mormintele idoilor tai, Dillinger si DiliuChior, si ale "idoalelor" tale, Ma Barker si Ma Covei!
Uita-te, ma, la mine! Ambasadoare! Sa ne desfacem hartiile amandoi, eu zapisul si hrisoavele mele, scrise pe cojoc, si tu, ale tale files si documents, scrise pe stick – baga-ti-as sticku‘ unde nu straluce soarele! Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Stefan? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Matei, scrie Vlad? Nu, scrie "Count Dracula"! Pai ce scrie pe suporturile tale digitale, igorantule, incultule, analfabetule? Degetele sterse de sange ale lui Andrew Jackson? Ale lui Roosevelt si Truman? Ale lui Bush cel Tufa-de-Venetia?
Am o floare-n gradina, ca o pasare rosie montana, cu miezul de aur. Vrei sa mi-o prihanesti cu cianuri. Ti-ai pus labele pe ea, si a inceput sa se usuce. Mocirla si bale raman dupa tine in munti si seceta galbena pustie in ses. Mi-a dat spicul in tarina cat hulubul, si mi l-ai rupt – am ajuns sa ne cumparam merindea din straini. Si din toate pasarile cu graiuri cantatoare, imi lasi cardurile de ciori.
Vei incepe sa tremuri curand, cazatura. Asa s-a intamplat cu toti cati au umblat sa-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Astept sa te-ntorci cu coada-ntre picioare, ca o mata plouata, la ai tai – si sa te plesneasca peste bot, bai boratura, ca ti-ai facut treaba asa de mizerabil! Ai zis ca nuuu, tu nu te bagi in politica noastra, tu reprezinti pozitia tarii tale…! Ei, ai reprezentat-o de te-ai spart! Cu minciunile tale, cu labele tale nespalate varate cu nesimtire in albia noastra cu rufe, cu imboldurile tale de a ne preface intr-o colonie, o vaca buna de muls a voastra si a cardasilor vostri de mai dincoace de ocean, ai izbutit sa ne faci sa dispretuim si sa uram insusi uriasul pe care candva il veneram, in orbirea noastra! Acum il vedem pe Neica Sam asa cum este – si cum a fost dintotdeauna: un soarece, scos din apa fiarta, de coada, ambasadoare…