S-au aruncat toţi la gâtul parlamentarului Varujan Vorsanian după brilianta analiză macroeconomică în care demonstra, ca să înţeleagă tot novicele, ce impact colosal asupra economiei îl are autoconsumul. Cum fiecare ou pe care îl mâncăm din propria gospodărie aduce o gaură de miliarde în bugetul statului. ,,La fel în ce priveşte roşiile din brazdele de acasă, magiunul din prunii din grădină, săpunul din grăsimile adunate peste an, pulovărele tricotate din lâna oilor de la stână etc. etc. Toate acestea, coteţele, brazdele, grădinile, stânele şi atelierele din fundul curţii produc produs intern brut, dar nu produc şi impozite. Producţia din gospodăriile populaţiei ajunge la peste 20% din PIB, fără să producă niciun leu impozit la stat.” argumentează fostul ministru, dând exemplu unor state civilizate precum Danemarca şi Franţa, ,,care ajung la venituri bugetare în jur de 45% din PIB pentru că nu au găini în curte şi nici nu amestecă în ceaun roşiile pentru bulion ori prunele pentru magiun.”
Dacă am fi puţin cinstiţi cu noi înşine, am admite faptul că raţionamentul lui Vosganian este impecabil. Dureros, dar impecabil. Şi se aplică în nenumărate aspecte ale vieţii noastre atât de ancorate în autoconsum.
Spre exemplu, oamenii de ştiinţă şi-au pus mintea la contribuţie ca să inventeze laptele praf. A fost nevoie de ani şi ani de muncă asiduă şi miliarde investite în cercetări pentru a pune pe piaţă cele mai complexe formule, cele mai hrănitoare, formule pe lângă laptele matern este ca apa plată. Şi cu toate acestea, mai sunt femei care se încăpăţânează să asigure hrana copilului prin alăptare. Nu doar că statul pierde (45 de lei costă o cutie din cel mai rezonabil ca preţ lapte praf, şi nu ajunge decât patru zile, ca să vă daţi seama de proporţiile dezastrului generat de autoconsum!), dar pierde şi familia. De ce? Raţionamentul e simplu: mama se încăpăţânează să alăpteze, ca în evul mediu, ţâţele i se lasă, devine din ce în ce mai neatractivă, mai nefrecventabilă în intimitate, iar bărbatul, bietul bărbat, care a luat-o în nişte parametri rezonabili de pe piaţa liberă, se vede nevoit să-şi găsească o alternativă decentă. Şi uite aşa, prin destrămarea familiei, copilul are de suferit pe termen lung, nu doar statul. Singurul câştig ar putea fi în varianta în care s-ar legaliza prostituţia, iar bărbatul ar apela la servicii specializate şi impozabile pentru a se bucura de o viaţă împlinită în cel mai important aspect al existenţei sale.
Lanţul cauzalităţilor perverse în macroeconomie este unul cât se poate de complex. Vă mai dau un exemplu elocvent, ca să vedeţi ce consecinţe nefaste sunt generate de acest autoconsum deşănţat!
Consumi carne de pui din propria bătătură, carne curată, fără aditivi, hormoni, antibiotice. Sau consumi lapte proaspăt şi brânză de la propria vacă/oaie/capră. Mănânci ouă ecologice. Consumi ţuică naturală, neîndoită cu alcool sanitar, din prună sănătoasă, nestropită. Cu alte cuvinte, te hrăneşti sănătos. Dar acesta este egoism pur pentru că, trăind şi mult, nu doar sănătos, împovărezi o perioadă indecent de îndelungată sistemul public de pensii, deci eşti costisitor pentru societate. Eşti costisitor pentru proprii copii, care trebuie să muncească din greu să îţi asigure ţie pensia. Din cauza ta, salariile copiilor tăi nu pot fi majorate, viaţa lor şi a nepoţilor tăi va fi mizerabilă, vor pleca în afară pentru a-şi câştiga existenţa, forţa activă se va împuţina, sistemul de pensii se va zgudui din toţi pilonii şi, într-un final, autoconsumul se va întoarce împotrivă-ţi, ca un bumerang.
În schimb, dacă ai consuma de pe raftul magazinelor toate mizeriile cu E-uri, aditivi, hormoni ş.a.m.d., toate cancerele frumos ambalate, tot gunoiul pe care planeta îl balastează pe această piaţă din lumea a treia, nu doar că ai fi o rotiţă activă în acest mecanism economic bazat pe consum, dar ai sprijini consistent şi alte industrii. Spre exemplu, ai deveni un bolnav, deci ai ajuta la prosperitatea industriei farmaceutice. Aţi văzut câte reclame pe bază de hemoroizi şi colon iritat sunt la televizor! Le asiguri şi publicitarilor care concep spoturile video, dar şi actorilor care joacă în reclamele respective, un venit decent. Ajuţi şi presa să existe prin încasarea publicităţii, o ajuţi să lupte pentru libertatea ta de a consuma toate căcaturile. Dintr-un foc, pe umerii tăi aparent fragili se prijină mii şi mii de locuri de muncă doar pentru că îţi asumi cu demnitate statutul de pacient.
Şi asta nu e tot! Alegând să renunţi la hrana ecologică din propria bătătură şi să te abonezi la deşeurile de pe rafturi, ai deveni un obez, deci ai ajuta ca şi nutriţioniştii să prospere. Ai toci pantofii mai des, deci ai cumpăra mai multe perechi într-un an, sprijinind, astfel, firmele de profil. De asemenea, ai îmbrăca numere mai mari la haine, ajutând la dezvoltarea industriei textile. Ai deveni un anxios şi un depresiv, dar un cotizant conştiincios al psihologilor şi psihiatrilor. Şi, cel mai important, ai muri mai repede, deci ai face statului cel mai mare bine.
În fapt, asta înseamnă să fii cetăţean, să pui binele public înaintea binelui personal.
La final, vreau să vă închipuiţi cum ar fi putut arăta o Românie în care, renunţarea la autoconsum, ar fi adus mult-doritele miliarde la bugetul statului! Ei, cum e? Nu e aşa că ar dispărea tensiunea asta care pluteşte în aer, nemulţumirea asta generală? Nici politicienii nu şi-ar mai face griji că nu ar mai avea, mâine, ce mai fura (în definitiv acesta este privilegiul celui care ajunge la guvernare), nici noi că un rahat de 2 lei în plus la pompă ar putea să ne destabilizeze bugetul familiei. Am trăi, în sfârşit, visul american, obezi şi nivelaţi pe creier, dar fericiţi şi cu datoria faţă de ţară îndeplinită.
P.S.: Atenţie, acesta este un articol comandat şi sponsorizat de bolşevici!