Elena Udrea vrea să scrie o carte. Despre cum a făcut ea puşcărie. În zilele noastre, să faci puşcărie e un titlu de glorie. Ah, staţi un pic. Au făcut oameni puşcărie din cauza convingerilor politice, pentru idealuri imposibil de atins sau, pur şi simplu, nevinovaţi. Ăştia, ca Elena Udrea, au făcut şi fac puşcărie că ar fi băgat vastu’, ar fi ciordit, manglit, şterpelit, şutit, furgasit. Dolari.
Dar nu ăsta e subiectul de care vreau să vorbesc astăzi. Vă invit să citiţi cu atenţie pasajul de mai jos care descrie momentul celei de-a doua arestări a divei din Pleşcoi.
"Eu şi Gelu Vişan strângeam masa, după ce mâncasem sarmale, şi spălam farfuriile. Domnul Băsescu a aţipit pe canapea. Aşteptam să văd decizia. Am primit un mesaj din care am aflat că voi fi arestată. După ce s-a trezit, preşedintele a întrebat dacă este vreo veste. Nu am vrut să îi spun. În cele din urmă i-a spus Gelu că am fost arestată. Preşedintele s-a cutremurat. I-am rugat să plece ca să nu mă găsească poliţiştii cu ei acolo. Au plecat amândoi abătuţi."
SPAȚIU PUBLICITAR
Aşadar: oamenii mâncaseră sarmale, diva spăla vase, normal, cu Inamicul Grăsimii. În timp ce femeii îi tremura sufletul, avea tensiune 24, îi picurau lacrimi de divă în chiuveta plină de zoaie că s-ar putea trezi cu gealaţii la uşă să-i pună brăţările şi s-o ridice, ce făcea domnul Băsescu?
DORMEA, dragii mei! Imaginaţi-vă un pic scena, e absolut fabuloasă, de un umor negru de care doar un om cu ficatul obosit e în stare.
Kusturica e invdios.