Desi in numele Greuceanului de la Cotroceni ni s-a promis o Alba ca Zapada, puterea a scos doar vreo 10 negri mititei, incolonati cuminti in spatele lui Fat Frumos din Lacrima, seful zmeilor de la Informatii Externe. Oricum e mai bine decat cei 40 de hoti pe care Muc cel Mic, de la Cluj, ii avea in subordine doar pe hartie, fiindca ei raspundeau la comenzile capcaunului PDL, acest Ali Baba al politicii romanesti.
Toata mutarea asta s-a facut ca in basmele mioritice, din posetele Vuitton ale Elenei Udrea fiind aruncate oglinda, pieptenele si rujul, ca sa se impiedice opozitia in ele si sa ajunga pe jos, desi povestile strigate de balaurii ciumpalaci prin piete sunt exact pe dos. Mai mult, asemenea cocosului lui Creanga, opozitia nu se da batuta si cere zgomotos punguta cu doi bani a bugetului, ca doar au in echipa destui care au Flamanzila si Setila, fiindca atunci cand nu ajungi la merele de aur, n-ai altceva ce face decat sa freci, fara folos, Lampa lui Aladin.
Dar, trecut intre timp pe telenovele si reality-show-uri, poporul s-a desteptat si nu prea mai crede in povestile spuse de politicieni, chit ca sunt ale lui Rosu de Moscova Imparat Ion Iliescu, ale lui Pacala si Tandala din fruntea USL-ui, ale lui Dan Voiculescu – Motanul Incaltat de CNSAS, ale lui Basindbad Marinarul din fruntea statului sau ale lui Danila din Prepeleacul OTV. Asa ca degeaba se chinuiesc personajele si povestitorii respectivi sa ne incante cu noi legende, ca ei raman tot niste simple snoave sau, mai contemporan, niste bancuri porcoase cu Bula.
O fi ea politica asta un izvor nesecat de povesti nemuritoare, dar au trecut cei 20 de ani prevestiti de un alt mare scriitor de basme. Asa ca nu e de mirare ca poporul stupid s-a desteptat intre timp si face urechea toaca si la doinele de jale ale opozitiei, si la baladele eroice ale puterii. Numai politicienii nostri au ramas prosti si incapabili sa schimbe ceva, in afara de rocadele intre ei. Acum avem 7 pitici noi, sau cati or fi ei in noul guvern pe care iluzionistii din tara si de prin alta parte i-au scos din joben, numai ca aici nu mai e vorba de povesti, ci de teatru pur si simplu. Degeaba insa noi vedem ca e asa, de vreme ce politicienii cred ca o sa ne adoarma tot ca in o mie si una de nopti.
Povesti cu criza, basme cu cresterea nivelului de trai, legende despre combaterea coruptiei, zicatori despre competenta sau proverbe despre o noua clasa politica. Iata placi noi si atat de vechi care ne zgirie si in aceste zile auzul. Eu, unul, le stiu pe dinafara si nu vreau sa le mai aud, asa ca prefer alte genuri. Apropo, voi, astia, cu politica, nu stiti sa cantati?