De cand bugetarii si-au primit primii fluturasi cu salariile ciuntite, pentru guvern au inceput sa bata clopotele in dunga. S-a pus bomboana pe coliva, fiindca graul a tot fiert la foc scazut de cand fostul primar al Clujului a fost reinvestit ca premier. Dreptu-i ca in vatra au suflat neincetat si provocator vuvuzelele opozitiei si gornistii lui Vantu si Voiculescu. Insa, si daca acestia ar fi tamaiat masurile guvernamentale anticriza, tot nu ar fi fost mai mica revolta provocata de taierea lefurilor. Si asta pentru ca nu mai e vorba de simpatii politice, de rabdare sau de intelegere a crizei, ci de-a dreptul de supravietuire!
Sunt – si nu putini – bugetari care mai raman acum cu doar 4-5 milioane de lei pe luna. E inutil orice calcul: nici macar salariul minim pe economie – despre care statistica sustine mincinos ca ar asigura cosul minim – nu mai e de actualitate. Aici, in reducerea mecanica, asiatica a simbriilor, cu nepasare si dispret fata de viata oamenilor, sta marea si ultima gafa a presedintelui si acolitilor sai. O diferentiere cat de mica a reducerilor intre salariile mari si cele mici ar fi lasat macar iluzia unei preocupari fata de echitatea sociala, obligatorie pentru orice guvern, indiferent de ideologie. Altminteri, un robot de la finante ar putea calcula automat ce reduceri sa se opereze de sus in jos pentru incadrarea in deficit!
Probabil ca pe la Cotroceni se incearca betii cu apa rece. Cacealmaua nu merge insa la nesfarsit, asa dupa cum si-o fi inchipuind Traian Basescu. Huiduielile de la Constanta or fi fost regizate de oamenii lui Mazare, insa zumzetul in surdina din institutiile publice e zgomotul fitilului care a inceput sa arda catre focosul unei dinamite. O dinamita a carei explozie nu are de-a face nici cu opozitia, nici cu sindicatele, nici cu jurnalistii platiti de moguli din banii furati pe seama poporului, ci cu cererea naturala si legitima de adaptare a curbei de sacrificiu in functie de veniturile fiecaruia, si nu ignorand orice forma elementara de protectie sociala.
Dincolo de populismul desantat al celor care vor rasturnarea actualei puteri nu din mila fata de cetateni, ci doar pentru a ajunge ei la ciolan, chiar pot fi luate masuri diferentiate care sa anestezieze coborarea de neevitat a nivelului de trai. Chestiunea nu tine de politica sau de vointa, ci numai si numai de profesionalism. La coruptie, clientelism si abuz, Partidul Democrat-Liberal le-a egalat cu brio pe celelalte partide. Obtine insa o nota mult sub medie la competenta si, daca nu isi pregateste urgent corigenta, daca nu isi schimba fata si fapta, atunci este foarte probabil ca insusi poporul sa ii ceara, violent si imperativ, sa treaca in banca repetentilor din opozitie.